Saptamana 44

Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord o are in frunte pe regina Elisabeta a II-a inca din 1952. Nascuta in 1926, suverana britanica este cea mai in varsta si are cea mai lunga domnie in comparatie cu omologii sai europeni. Casa de Windsor, in fruntea careia se afla, a fost zguduita de cea mai puternica criza a sa in anul 1936, odata cu abdicarea regelui Edward al VIII-lea . Acest eveniment a marcat profund monarhia, precum si imaginea pe care supusii britanici o aveau desprre aceasta institutie, considerand ca datoria primeaza intotdeauna asupra chestiunilor sau dorintelor personale. In aceste conditii, domnia regelui George al VI-lea a fost axata pe recuperarea prestigiului monarhiei, precum si, bineinteles obtinerea victoriei in cel de-al doilea razboi mondial. Regina Elisabeta a II-a a succedat la tron intr-o periaoda dificila, marcata de eforturile de depasire a neajunsurilor pe care razboiul mondial le declansase si reintoarcerea la o anumita normalitate. Noua suverana a reprezentat astfel pentru poporul sau o raza de speranta si optimism pentru o noua epoca elisabetana a progresului si modernizarii. Domnia reginei Elisabeta a II-a, care acum numara aproape 60 de ani, a fost marcata de profunde schimbari sociale, economice, tehnologice, stiintifice si, nu in ultimul rand, politice. Monarhia a continuat, in toata aceasta perioada, sa fie centrul vietii nationale a Regatului Unit, poate in mare parte acest fapt fiind atribuit excelentului simt al datoriei de care regina a dat intotdeauna dovada.

Incepand cu anii ’80, dar mai ales in anii ’90 si inceputul noului secol, s-a putut constata extraordinara presiune la care a fost supusa monarhia britanica de catre mass media, a carei putere este de netagaduit in zilele noastre. In acest context a avut loc un alt moment hotarator in existenta monarhiei britanice – anul 1997, marcat de disparitia printesei de Wales. Acest moment deosebit de important a declansat importante schimbari in functionarea monarhiei britanice, precum si a modului in care aceasta se „prezinta publicului”. Aceste demersuri par a fi dat roade, intrucat perioada recenta indica o stabilizare a popularitatii institutiei monarhice in cadrul Regatului Unit. Angus Reid arata prin intermediul sondajului realizat in 2008 ca 80% dintre britanici considera ca monarhia va exista si peste 30 de ani in Marea Britanie, in timp ce doar 15% dintre catateni sunt convinsi de contrariu. De asemenea, 68% dintre cei chestionati considera ca monarhia nu ar trebui abolita dupa sfarsitul domniei reginei Elisabeta a II-a. La inceputul anului 2009, BBC News a realizat, la randul sau, un sondaj de opinie. La intrebarea referitoare la pastrarea monarhiei ca forma de guvernamant dupa incheierea prezentei domnii, 76% dintre cei intervievati au raspuns pozitiv, in timp ce doar 18% au raspuns negativ, iar 6% nu au oferit un raspuns. In schimb peste 80% din persoanele chestionate au fost in favoarea modificarii regulilor de succesiune la tronul britanic (asa cum au fost ele stabilite in 1701 prin documentul intitulat Act of Settlement), ceea ce ar determina egalitatea in drepturile de succesiune intre cele doua sexe, si ar permite, de asemenea, pastrarea drepturilor de succesiune a membrilor casei regale care au intrat intr-o casatorie cu persoane de credinta catolica. Procesul va fi unul greoi, intrucat presupune o armonizare simultana a legislatiei in domeniu a celorlalte 15 tari si teritorii a caror sef de stat este la ora actuala suverana britanica. Cu toate acestea, s-a hotarat clar declansarea acestui proces in timpul conferintei statelor membre ale Commonwelth-ului de anul acesta, din Australia. Este, cu siguranta, un moment istoric!

MS regina Elisabeta a II-a
adresandu-se reprezentantilor Commonwealth-ului,
Perth, Australia, 2011.

Rezultatele sondajelor de opinie, popularitatea noii generatii care incepe sa isi preia atributiile alaturi de regina, precum si abordarea „proaspata” pe care acestia au adoptat-o in cadrul activitatilor oficiale par sa ne indice ca, desi nu va fi usor, viitorul monarhiei britanice este asigurat, cu mentiunea ca se impune pastrarea standardului inalt stabilit de Majestatea Sa regina Elisabeta a II-a, precum si continua deschidere catre schimbare astfel incat sa se poata tine pasul cu nevoile societatii britanice din secolul XXI.

Dovlecei umpluti, cu sos de iaurt

Am folosit cam 2 kg de dovlecei pentru aceasta reteta pe care Principesa Mostenitoare a primit-o din Iordania. Am ales dovlecei mai subtiri si drepti: le-am taia coditele si varful, i-am scobit cu grija, astfel incat marginile sa ramana intacte, dupa care i-am curatat de coaja si i-am pus la inmuiat in apa rece.

 

Am luat aproximativ un sfert de kilogram de carne tocata si am mestecat-o cu orez alb, adaugand putina sare, piper, cateva linguri de consommé de legume si un ou. Am umplut dobleceii cu amestecul de carne tocata si orez, folosind coda de la o furculita. Din nou, trebuie avut grija ca dovleceii sa ramana intacti.

Am asezat dovleceii umpluti intr-o oala, i-am acoperit cu apa si i-am pus la fiert, in jur de 45 de minute.

In timp ce dovleceii erau pe foc, am topit, intr-o alta oala, vreo doua linguri de unt in care am calit cativa catei mari de usturoi pisati si frunze de coriandru proaspat tocat. Am amestecat bine si am lasat sa se patrunda aromele, iar mai apoi am adaugat 1kg de iaurt simplu. Am amestecat si am lasat totul la fiert.

In momentul in care dovleceii s-au fiert, i-am scos cu grija din apa, i-am scurs si i-am introdus in sosul de iaurt, usturoi si coriandru. Am adaugat deasupra cam 2 cani de consommé de legume si i-am lasat un sfert de ora la foc mic.

Dovleceii umpluti sunt o reteta care se pregatea periodic la noi acasa, insa aceasta varianta este una deosebita. Aroma de usturoi si coriandru proaspat cu iaurt face toata difetenta!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 170-171.

Saptamana 43

Am citit cu placere articolul domnului Alexandru Muraru, care face o interpretare extrem de obiectiva a nuantelor discursului din Parlament a MS regele Mihai. Trebuie sa recunosc ca sunt in deplin acord cu analiza sa extrem de pertinenta.

In legatura cu aceasta analiza, pe care v-o recomand cu caldura, as dori sa ma opresc asupra unui aspect care ma framanta cel mai tare. Sper ca aceasta idee sa dea de gandit si altora.

Incepand din 1990 romanii considera ca traiesc intr-o democratie. Bineinteles ca ea s-a dezvoltat, in ritmul pe care il cunoastem bine, si a ajuns la complexitatea si gradul de maturiatate de care suntem constienti, fiecare in felul sau. Democratia, in acceptiunea ei cea mai simpla, reprezinta libertatea de a alege si de a trai in limitele legii. Trebuie insa retinut ca intelegerea si cunoasterea adevarului sunt conditii sine qua non a unei societati sanatoase.

In cazul nostru, al romanilor, anumite lucruri au fost alese, fara ca noi sa avem un cuvant de spus si fara ca poporul sa cunoasca, sa inteleaga sau sa i se explice. Cand alegerea este impusa din afara – asa cum s-a intamplat cand Romaniei i s-a ales un viitor comunist, precum si in alte cazuri din istoria noastra – lucrurile sunt cat se poate de grave, insa ele devin cu mult mai grave atunci cand manipularea se face din interior.

Eu consider cu tarie ca a fost o manipulare ceea ce s-a intamplat in 1991, cand s-a redactat prima Constitutie post-comunista a tarii noastre. Oamenii nu au inteles ce li se cere si ce voteaza, pentru ca nu a existat o dezbatere adevarata care sa le explice alternativele. Mai mult, in mod intentionat s-a ales sa se complice cat mai mult o posibila, viitoare schimbare, care ar fi putut sa intervina pe masura ce poporul se maturiza si invata adevarul despre propriul sau trecut. A fost un gest meschin, voit, premeditat, un gest al unor oameni viciati, care au inteles sa onoreze trecerea la libertate printr-un gest de adevarata opresiune, pe care il suportam si azi. In primul rand a fost un gest care a manjit numele fiecarei persoane care si-a pierdut viata in 1989 pentru libertate si posibilitatea de a alege.

Republica de azi se intemeiaza pe actul ilegal de la 30 decembrie 1947, precum si pe greselile majore facute dupa 1989. Cand statul este astfel prejudiciat, este greu sa ai institutii valoroase si respectate. Nu inteleg de ce se continua pe drumul lipsei de comunicare, evitandu-se dezbaterea. Un lucru este cert: politicienii nu vor alege niciodata sa sustina ideea unei dezbateri despre monarhie de frica pierderii electoratului. In acelasi timp electoratul romanesc este manipulat prin frica generata de necunoastere, frica pe care s-a bazat si care a fost intretinuta de fiecare guvern ce a venit la putere de dupa 1989 si pana azi. Astfel, chiar si in anul 2011, anumite lucruri sunt alese pentru noi, in loc sa fie alese de catre noi.

De ce avem nevoie acum este sa raspandim adevarul, cei care-l cunoastem, sa venim cu argumente si sa dezamorsam frica. Avem nevoie sa redam statului legitimitatea pierduta in 1947. Sa cladim ceva pe adevar, nu pe minciuna si frica si poate atunci o sa traim sanatosi si fericiti.

Mancare de pui cu orez

In aceasta saptamana, am fost nevoit sa deviez major de la reteta originala din cartea Principesei Margareta: Fricassée de Perdreau (mancare de potarniche cu orez) este singura reteta trimisa Principesei Mostenitoare de catre ducele si ducesa de Vendôme, membri ai Casei Regale franceze.

Am cautat in tot orasul, cu toata convingerea si optimismul de care dispun, o potarniche, dar nu am avut success. Am mobilizat membri ai familiei, inclusiv pe tatal meu care este vanator, dar singura solutie viabila a fost sa incerc aceasta reteta folosind mult mai accesibilul pui in rolul principal.

Intr-o tigaie de dimensiuni mari, am incalzit niste ulei de masline, in care am adaugat o lingura mare de mustar Dijon, o salota taiata marunt, cam 100g de masline negre fara samburi (taiate in patru) si cateva caise uscate, taiate in fasii. Am amestecat bine, dupa care am adaugat puiul pe care l-am prajit la foc potrivit, astfel incat sa se patrunda bine. Am condimentat cu putina sare si piper negru, proaspat macinat.

Separat, am fiert orez alb si l-am pus la scurs. Personal, prefer orezul care se fierbe in punga, a carui boabe nu se lipesc.

In cele din urma am copt mere la cuptor: cate unul pentru fiecare portie de pui. Am scos coceanul cu un cutit special de fructe, astfel incat sa nu gauresc de tot marul, iar cavitatea am umplut-o cu dulceata de afine. Am introdus merele la cuptorul incins la 180⁰C, pntru aproximativ 40 de minute. Este indicat sa faceti o taietura fina de jur imprejurul fiecarui mar, astfel incat sa nu pocneasca coaja de la caldura, iar in tava in care coaceti merele este bine sa puneti putina apa rece.

Am fost incantat de rezultat, chiar daca mi-as fi dorit sa incerc reteta in forma sa originala. Personal, apreciez foarte mult asocierea sarat-dulce, desi nu este neaparat una traditionala pentru tara noastra. Va recomand sa fiti curajosi si sa incercati acest fel de mancare, cu sau fara potarniche… merge bine alaturi de un vin rosu, sec sau demi-sec.

Bon appétit!

Reteta originala/detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 184.

Saptamana 42

 

 

A trecut deja o saptamana de la ziua Regelui. A fost un eveniment monumental atat pentru Familia Regala, cat si pentru Romania. Regret atat de mult ca nu am talentul necesar pentru a descrie in cuvinte ce am simtit… Pot spune ca a fost pentru mine o experienta unica sa pot participa la concertul de la Atheneul Roman, organizat de Fundatia Principesei Margareta in cinstea Regelui. A fost un cadou ce mi l-am facut anticipat pentru ziua mea – anul acesta implinesc 30 de ani – si m-am simtit extrem de norocos sa pot trai aceasta seara de neuitat, alaturi de MS Regele, de ASR Principesa Mostenitoare si restul Familiei Regale, in anul Jubileului de 90 de ani a regelui Mihai I. M-a bucurat ca am putut sa-mi aduc modestul aport la minunatul proiect al Fundatiei Principesei si am pasit intr-o lume aproape magica gratie talentului Filarmonicii George Enescu. Am savurat inaltatorul Zadok the Priest al lui Handel, care traditional se canta la incoronarea monarhilor britanici, am apreciat talentul remarcabil al violonistului Remus Azoitei, dar mai ales am trait prin muzica spiritul tarii noastre in Poema Romana a lui George Enescu.

Intonarea Imnului Regal de la sfarsitul Poemei trebuie sa fie cel mai pur moment de bucurie, mandrie si emotie pe care l-am trait in toata viata mea de pana acum. Momentul in care orchestra simfonica a intonat primele acorduri ale Imnului intreaga sala s-a ridicat in picioare si s-a intors catre loja regala. Mi-am dorit de cand eram adolescent sa traiesc acest moment si pot spune cu toata convingerea ca nu am fost deloc dezamagit. Aplauzele au fost foarte puternice, iar orchestra a intonat acest special imn de trei ori in total. Nu m-am simtit niciodata mai mandru sau mai fericit sa fiu roman. Nu m-am simtit niciodata mai aproape de tara mea si niciodata nu a insemnat mai mult pentru mine tricolorul nostru. Asezat intr-o loja din partea dreapta a salii, avand loja regala la stanga si orchestra la dreapta mea, nu am putut sa-mi desprind privirea de pe fresca ce impodobeste peretele si care infatiseaza istoria noastra. Erau acolo reprezentati regele Carol I, iar catre capat regele Ferdinand si regina Maria, iar nepotul acestora din urma sarbatorea 90 de ani de viata in aplauzele multimii. Aceasta continuitate a istoriei m-a coplesit. Parca toate lucrurile au capatat un inteles care pana atunci era ascuns. Am inteles ca ceea ce e important si adevarat razbeste. A fost o seara minunata!

Discursul Regelui din Parlament m-a impresionat la fel de mult. Am apreciat acest moment nu doar din perspectiva sa istorica. M-a bucurat sa vad pe MS Regele fiind ovationat de reprezentantii alesi ai poporului si mi s-a parut ca in sfarsit poporul a putut sa exprime prin reprezentantii sai exact ceea ce simtea. Nu se intampla des. In opinia mea, din anul 1989 pana acum, acesta a fost primul moment cu adevarat valoros ce a avut loc in cladirea legislativului. Am convingerea ca am fost mai fericiti, mai uniti si mai buni datorita acestui OM si nu inteleg ce ne impiedica sa alegem calea cea buna. Avem o tendinta sado-masochista care ma intristeaza total. Nu stiu cand a fost ultima oara cand am simtit o afinitate fata de stat, fata de tara, fata de ceilalti din jurul nostru, fata de cei care au murit ca sa ne fie mai bine, fata de cei care sunt amarati sau marginalizati, fata de cei care au plecat sau au fost alungati. Cand a fost ultima data cand am incetat sa fim cinici sau total inchistati intr-un invelis de nepasare? Stratul protector ni l-am format ca reactie la gunoaiele de toate felurile ce ne polueaza viata. Un OM a venit si ne-a facut sa ne deschidem si sa ne privim sincer ca parte a comunitatii in care traim. Ne-a purificat putin si poate ne-a trezit la realitate. Un OM care si-a dedicat viata unui ideal, unei convingeri. Dumnezeu sa-l aiba in paza!

Sufleu de branza

Am inceput prin a amesteca doua linguri de amidon alimentar cu jumatate de litru de lapte, la foc scazut, pana cand amestecul a ajuns aproape de punctual de fierbere. Intr-o alta oala am topit un sfert de table de unt peste care am adaugat 100g de faina alba si am mestecat, tot la foc mic, pana cand faina s-a rumenit putin. Am stins focul si am incorporat laptele si amidonul in faina rumenita in unt. Am amestecat foarte bine pana cand amestecul a devenit omogen, fara cocoloase, de consistenta unui sos ingrosat. Am condimentat cu sare si piper.

Am luat 6 oua si am separat galbenusurile de albusuri. In momentul in care sosul de mai sus s-a racit, am adaugat galbenusurile alaturi de 3 cani de parmesan ras si am amestecat bine. Albusurile le-am batut intr-o spuma, la care am adaugat putina sare si le-am incorporat in compozitia de mai sus, cu grija, astfel incat sa nu se distruga bulele de aer.

Am uns un bol de sticla cu unt si l-am presarat cu faina. Am pus compozitia de sufleu in acest bol, dupa care am introdus-o la cuptorul incalzit la 200⁰C pentru aproape 40 de minute.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 178.

Vivat Rex !

Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei implineste azi 90 de ani - o varsta si o viata extraordinara, marcata de evnimente importante, pline de istorie. 

Una dintre constantele acestei remarcabile vieti a fost si continua sa fie puternica legatura ce exista intre monarh si Tara: indiferent de locurile in care istoria L-a purtat, Majestatea Sa Regele nu a contenit sa traiasca, sa gandeasca si sa actioneze pentru Romania.

Admir cu toata fiinta mea puterea Regelui nostru de a se darui pe deplin poporului sau si de a-si dedica viata tarii sale!

Cu ocazia Jubileului de 90 de ani, doresc Majestatii Sale multa sanatate si puterea de a sta langa noi multi ani de acum incolo. Doresc sa multumesc Majestatii Sale pentru echilibrul si constanta pe care o aduce in viata noastra, pentru increderea pe care ne-o insufla, pentru modelul pe care il ofera. Consider ca recunostinta mea este cel mai sincer si frumos cadou pe care il pot oferi Majestatii Sale.

        La multi ani !

Trăiască Regele

În pace şi onor

De ţară iubitor

Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susţine cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Ţara Română!

(Imnul Regal - versuri de Vasile Alecsandri)

 

Saptamana 41

Se implinesc azi 85 de ani de la inceputul vizitei reginei Maria a Romaniei in Statele Unite ale Americii. La 18 octombrie 1926, regina Romaniei, alaturi de principele Nicolae si principesa Ileana ancorau la New York, dupa ce calatorisera din Franta la bordul vasului Leviathan.

Este, poate, greu sa ne imaginam in ziua de azi, popularitatea de care regina Maria se bucura in afara granitelor tarii noastre. De multe ori cand povesteam prietenilor mei despre aceast aspect, faceam o comparatie cu intreaga nebunie ce o inconjura in anii ’80 si ’90 pe printesa de Wales. Bineinteles, proportiile trebuie raportate la anii ‘20.

Este evident ca si in prezent americanii au o fascinatie cand vine vorba despre monarhie. Pentru ei regalitatea este un fel de celebritate, un fel de Hollywood european. Ei urmaresc cu placere tot ce tine de acest taram atat de diferit, dupa cum am observant cu ocazia nuntii regale din Londra, din acest an.

Cu atat mai mult este de inteles de ce vizita unei regine europene a starnit asa mult interes dincolo de ocean, in anul 1926, la putin timp dupa incheierea razboiului, intr-o vreme cand vizitele regilor si reginelor din Europa erau rare sau aproape inexistente!

Nu trebuie uitat ca regina Maria a contribuit decisiv la promovarea imaginii tarii sale adoptive in toate tarile aliate din primul razboi mondial, prin intermediul scrierilor sale. Imaginea Reginei a fost distribuita destul de intens, iar calitatile sale fizice, precum si stilul sau vestimentar, au contribuit la formarea unei opinii publice favorabile, opinie intretinuta de paginile ziarelor din acea epoca.

Vizita, care a debutat la New York, unde suverana Romaniei a fost primita cu toate onorurile ce se cuveneau, a durat pana spre sfarsitul lunii noiembrie si a purtat-o pe regina Maria de-a lungul Statelor Unite pana pe coasta de vest si in Canada.

A existat o intreaga dezbatere asupra motivelor care au stat in spatele acestei vizite. Personal, consider ca a fost o ultima rabufnire a geniului reginei Maria, pus in slujba Romaniei, inainte de moartea regelui Ferdinand. Nu stiu cate imprumuturi sau investitii a obtinut tara noastra in urma vizitei, insa chiar si azi, dupa 85 de ani, urmarile sale sunt vizibile, iar imaginea Romaniei a avut doar de castigat. Niciun roman pana atunci si nici de atunci incoace nu a fost primit intr-un mod asemanator in Lumea Noua!

Gâteau au chocolat

Iata un nou desert ce se adreseaza marilor iubitori de ciocolata: Gâteau au chocolat, reteta trimisa Principesei Margareta de catre arhiducele Georg si arhiducesa Eilika ai Austriei.

Este o reteta pe atat de gustoasa, pe cat e de rapida si simpla!

Am topit la bain-marie trei table de ciocolata amaruie Heidi Dark Intense (75% cacao) impreuna cu o tabla de unt. Am amestecat bine, pana cand amestecul a devenit omogen. Am indepartat de pe foc si am lasat putin la racit.

Am luat 5 oua si am separat albusurile de galbenusuri.

Am adaugat deasupra amestecului de ciocolata cam 70g de faina alba si galbenusurile si am amestecat cu grija, astfel incat sa nu se formeze cocoloase.

Separat, am batut albusurile impreuna cu o cana de zahar, pe care am adaugat-o treptat, pana cand am obtinut o spuma. Am incorporat spuma in amestecul de ciocolata si faina folosind o spatula, la fel ca si la prepararea sufleurilor.

Am uns niste forme rotunde cu unt topit, le-am umplut cu amestecul de mai sus, lasand loc prajiturii sa creasca, si le-am introdus la cuptorul incalzit la 170⁰C pentru 25 de minute.

Nimic mai usor! Intregul proces a durat in jur de o ora, cu tot cu partea de copt, iar rezultatul a fost delicios.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 181.

Saptamana 40

Stema Marelui Ducat de Baden

Baden a fost ridicat la rangul de Mare Ducat la inceputul secolului al XIX-lea si era una dintre numeroasele monarhii independente ce alcatuiau Confederatia Germanica. Capitala Marelui Ducat se afla la Karlsruhe, dupa ce initial fusese la Baden-Baden, transformat in secolul al XIX-lea intr-unul din principalele refugii de vancanta ale monarhilor europeni datorita izvoarelor cu apa minerala. In ziua de azi, teritoriul sau este inclus in land-ul Baden-Württemberg din Republica Federala Germania.

Casa domnitoare de Baden (dinastia Zähringen) este una cel putin la fel de prestigioasa ca si cea de Hessa-Darmstadt. Inca de la inceputul secolul al XIX-lea au existat stranse legaturi dinastice intre familia domnitoare din Marele Ducat si restul caselor regale europene.

De-a lungul generatiilor, una dintre monarhiile cu care familia de Zähringen s-a aliat matrimonial mai des a fost Suedia. Ultima dintre aceste aliante a fost aceea dintre principesa Victoria de Baden si regele Gustav al V-lea al Suediei, stra-bunicii actualului suveran Carl al XVI-lea Gustav.

Marele Ducat de Baden a dat o Imparateasa a Rusiei inca inaintea familiei de Hessa-Darmstadt: Elisabeta Alexeievna (nascuta principesa Luiza de Baden), care a fost sotia tarului Alexandru I.

Principesa Josephine de Baden, mama regelui Carol I
& bunica paterna a regelui Ferdinand I
ai Romaniei

Doresc insa sa starui putin asupra legaturilor dinastice care exista intre Familia Regala a Romaniei si actualul Mare Duce de Baden. Stramosul comun al Principesei Mostenitoare a Romaniei si a Marelui Duce Maximilian este Carol Frederic, primul Mare Duce de Baden care si-a incheiat domnia la inceputul secolului XVIII-lea.

Valerie & Maximilian (II) de Baden,
Potsdam, 2011

Din partea MS Regele, principesa Margareta o are ca stramoasa pe principesa Josephine de Baden, fiica Marelui Duce Carol de Baden si a principesei Stephanie de Beauharnais (fiica adoptiva a imparatului Napoleon I al Frantei), care s-a casatorit in 1834 cu principele Carol-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, devenind parintii primului rege al Romaniei – Carol I – si bunicii celui de-al doilea monarh roman, Ferdinand I.

Tabelul genealogic de mai jos infatiseaza descendenta Principesei Mostenitoare din Casa Mare Ducala de Baden:

Kedgeree

(pilaf englezesc cu peste afumat)

Saptamana aceasta prezint unica reteta trimisa Principesei Mostenitoare de catre Marele Duce Maximilian de Baden.

Desi poate parea destul de interesant, Kedgeree-ul este un fel de mancare ce se servea, in mod traditional, la micul dejun in perioada victoriana. Cel mai probabil aceasta reteta a fost popularizata de colonistii britanici intorsi din India.

Am curatat o ceapa alba si am calit-o intr-un sfert de pachet de unt. Am adaugat deasupra cepei o lingurita de curry si trei cani de orez Basmati. Am amestecat bine, dupa care am adaugat cam 6 cani de consommé de pui. Am lasat orezul sa fiarba la foc mic, cu capac, astfel incat sa absoarba tot lichidul.

Am fiert 4 oua tari, pe care le-am racit si am curatat 400g de peste afumat de piele si oase.

In momentul in care orezul s-a fiert, l-am amestecat cu ouale taiate in cuburi mari si cu unt (aceeasi cantitate folosita pentru a cali ceapa), iar la final am adaugat pestele afumat, rupt in fasii.

Am ornat cu patrunjel verde, proaspat.

Kedgerre-ul este un preparat foarte satios, iar combinatia de curry si peste afumat este una inedita, la care cu siguranta nu m-as fi gandit de unul singur. Personal, mi se pare o varianta destul de greoaie pentru micul dejun.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 89.

Saptamana 39

Castelul Wolfsgarten

Marele Duce Moritz de Hessa isi are resedinta la Castelul Wolfsgarten, aflat in apropierea orasului german Frankfurt. Wolfsgarten a fost construit in secolul al XVIII-lea si a fost initial o simpla cabana de vanatoare.

In secolul trecut, domeniul, precum si cladirea au fost modernizate de catre Marele Duce Ernst Ludwig. Acesta a succedat la tronul Marelui Ducat in 1892, iar doi ani mai tarziu s-a casatorit cu principesa Victoria Melita de Edinburgh, sora mai mica a reginei Maria a Romaniei.

Portret de nunta: Victoria Melita de Edinburgh
& Ernst Ludwig de Hessa-Darmstadt

In acesta perioada de final de secol XIX si inceput de secol XX, Wolfsgarten a devenit un apreciat refugiu al tanarului cuplu mare ducal si al rudelor si prietenilor lor, care se bucurau de libertatea pe care acest loc special le-o oferea. Ernst Ludwig era o fire artistica, insa iubea si natura si vanatoarea, pe cand Victoria Melita, la fel ca sora sa mai mare, era o impatimita a calariei.

Petrecerile organizate de cei doi erau renumite – regina Maria scria in Memoriile sale ca Ernie (asa cum era cunoscut Ernst Ludwig in familie) era un adevarat “inventator de amuzamente” – insa se pare ca ele nu erau pe placul principesei Alix, sora Marelui Duce, care avea sa devina ultima Imparateasa a Rusiei.

Portret de familie:
randul din spate: Nicolae al II-lea si Alix (primii de la stanga la dreapta),
alaturi de Ernst Ludwig (al patrulea de la stanga la dreapta)
randul din fata: Victoria Melita (a treia de la stanga la dreapta)

Alix era o fire retrasa, melancolica si, inca din tinerete, se pare ca avea o inclinatie spre misticism. Ne putem imagina ca era o totala nepotrivire de caracter intre ea si noua sa cumnata. Un alt motiv de tensiune intre cele doua principese ar fi fost si faptul ca Alix nu putea sa accepte ca verisoara sa primara, mai tanara decat ea cu 4 ani, era acum prima femeie in stat, ceea ce insemna ca inclusiv finantele sale urmau a fi controlate de catre noua Mare Ducesa. Unii spun ca alegrea de sotie facuta de catre fratele sau a determinat-o pe Alix sa accepte cererea in casatorie formulata de Nicolae al II-lea.

Legatura tensionata dintre Alix si Victoria Melita, inrautatita cu mult dupa divortul si mai apoi al doilea mariaj al acesteia din urma, a avut un impact puternic si asupra relatiei dintre regina Maria a Romaniei si verisoara sa.

Principesa Mostenitoare a Romaniei
&
Marea Ducesa de Hessa-Darmstadt

In zilele noatre, Wolfsgarten nu mai este un centru al petrecerilor regale, ci doar un loc pitoresc, plin de istorie, a carui liniste este spulberata doar cateva zile pe an, cand publicului ii este permis sa viziteze gradinile.

Sufleu dublu cu crema elvetiana

Desi am lasat la urma aceasta a treia reteta a Marelui Duce Moritz de Hessa datorita nivelului mai ridicat de dificultate, pot sa spun ca ea mi-a placut cel mai mult din acest capitol. Sufleul dublu cu crema elvetiana este un vis!

Am inceput prin a fierbe o cana si jumatate de lapte impreuna cu aproximativ trei linguri de spanac maruntit. Separat, am topit doua linguri de unt, in care am prajit patru linguri de faina alba, avnd grija sa nu se arda. Am adaugat laptele si spanacul desupra fainii prajite in unt si am amestecat bine pana cand compozitia a devenit omogena si s-a ingrosat.

Am indepartat vasul de pe foc, am adaugat la compozitia obtinuta 5 linguri mari de branza elvetiana rasa, sare, piper, nucsoara (dupa gust) si am amestecat bine, astfel incat branza si condimentele sa fie distribuite uniform. Am adaugat 3 galbenusuri, iar in final 3 albusuri batute spuma, pe care le-am incorporat cu grija, astfel inca produsul final sa fie cat mai aerat.

Am impartit compozitia in mod egal intre bolurile de sufleu, pe care le-am uns in prealabil cu unt. Am pus bolurile intr-o tava, umpluta pana la jumate cu apa si le-am introdus la cuptor (175⁰C) pentru jumatate de ora. Dupa ce s-au copt, am scos sufleurile din boluri si le-am rasturnat intr-o tava unsa cu unt si presarata cu parmesan ras.

Inainte de-a le servi, am pus desupra fiecarui sufleu smantana, parmesan ras si piper proaspat macinat si le-am introdus la cuptor (aceeasi temperatura ca si mai sus) pentru inca jumatate de ora.

Rezultatul a fost sensational: o combinatie pufoasa de branza si spanac, pe care o recomand cu drag!

 Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 121.