Saptamana 25

Capitolul al II-lea al Constitutiei belgiene, cel care se refera la rege si ministrii sai, prevedea ca puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare in linie directa, masculina, a urmasilor principelui Leopold de Saxa-Coburg-Gotha (mai apoi M.S. regele Leopold I) cu respectarea principiului primului nascut si cu excluderea perpetua a femeilor si a descendentilor acestora . Incepand cu anul 1991, Legea salica a fost inlaturata, astfel ca, printesele au in zilele noastre aceleasi drepturi la succesiune ca si linia masculina.

MS regele Leopold I

Constitutia, prin prevederile sale, impiedica posibilitatea oricarui act arbitrar din partea monarhului, stabilind ca, nici un act al regelui nu va avea vreun efect decat in cazul in care este contrasemnat de un ministru, care se face astfel responsabil pentru actul respectiv, prevedere ce ne trimite gandul la Constitutia Romaniei din 1921. Regele ia parte la procesul decizional politic in masura in care Constitutia ii stabileste rolul in cadrul autoritatii executive, alaturi de Guvern, iar in cadrul autoritatii legislative, alaturi de cele doua camere – Adunarea Nationala si Senatul . Se prevede aici ca regele numeste si demite membrii guvernului.

Ferdinand I al Romaniei & Albert I al belgienilor

MS regele Baudouin I

Ca si comandant suprem al armatei, regele semneaza tratate si ofera ranguri militare. El face, de asemenea, numirile in posturile administrative si judiciare. El poate sa emita decrete ce se refera la punerea in aplicare a legilor, insa nu le poate suspenda. Regele sanctioneaza si promulga legile. Este foarte cunoscut, la acest capitol, cazul regelui Baudouin I, care in aprilie 1990 s-a declarat, cu sustinerea Parlamentului, incapabil sa indeplineasca functia de suveran pentru un numar de ore astfel incat sa nu impiedice promulgarea unei legi care legaliza avortul si pe care acesta nu dorea sa o semneze intrucat contavenea principiilor sale religioase. Alte prerogative se refera la posibilitatea monarhului de a suspenda activitatea legislativului, sau chiar de a-l dizolva. Constitutia specifica foarte clar natura contractuala a acestor prerogative. Astfel ca, legea fundamentala belgiana stabileste ca regele nu are alte puteri decat cele garantate formal prin Constitutie sau celelalte legi legate de aceasta.

Ca si protector al institutiilor, aflat in fruntea executivului si insarcinat cu garantarea procesului judiciar, regele belgienilor are mai multa putere propriu-zisa decat oricare dintre omologii sai europeni, mai putin principii suverani ai principatelor de Monaco sau Lichtenstein. Acest aspect poate fi atribuit nevoii cetatenilor regatului belgian de un arbitru inzestrat cu o anumita autoritate, in conditiile diviziunilor etnice si lingvistice existente.

Totusi, prevederile stabilite prin Constitutie nu reprezinta totul. Peste 170 de ani de experienta acumulati de-a lungul a 6 domnii si-au exercitat influenta asupra prerogativelor regale si a cuvantului pe care il are dispus suveranul in viata publica a regatului. Personalitatea monarhului, precedentul, precum si practica monarhiei sunt poate la fel de importante ca si prevederile legale. Fara o personalitate pe masura functiei, regele belgienilor ar putea fi foarte usor redus la un rol pur simbolic fara a constitui insa un pericol din moment ce Constitutia nu ii ofera practic putere personala. Pe de alta parte, daca suveranul are calitati de asa natura incat poate sa joace un rol de frunte in viata nationala, asa cum a fost cazul monarhilor regatului belgian, aceeasi Constitutie ii permite sa-si exercite prerogativele intr-un mod foarte real, in limitele prevazute in acest sens.



MS Regele Albert II

Poate cel mai important rol al regelui belgienilor este acela de principal simbol al unitatii si coeziunii nationale aflate intr-o situatie tot mai delicata in perioada recenta. Ultimii ani au demonstrat si importantul sau rol in viata politica. In contextul in care nu exista limite pentru federalismul lingvistic, monarhul ramane persoana respectata atat de flamanzi, cat si de valoni. Monarhia ramane principalul avocat al uniunii, care, conform motto-ului belgian, „da forta” regatului. Este, bineinteles, esential ca fiecare cetatean sa depuna efortul necesar intelegerii si acceptarii comunitatii, istoriei, temperamentului sau limbii celuilalt. Belgia poate fi un exemplu care sa demonstreze, in inima unei Europe care cauta sa traiasca in unitate si diversitate, ca este posibil pentru culturi diferite sa traiasca si sa se dezvolte alaturi in cadrul aceleasi entitati politice. Consolidarea identitatii belgiene, atat ca si model pentru, cat si ca parte a Uniunii Europene, este principala incercare aflata in fata M.S. regelui Albert al II-lea si a succesorului sau, A.S.R printul mostenitor Philippe, duce de Brabant. Consider extrem de simbolica aceasta reducere a Uniunii Europene la cazul Belgiei, cu toate limitarile implicite pe care le presupune.

Crochete cu branza

Am topit intr-o cratita un pachet mic de unt (100g), dupa care l-am lasat putin la racit. Am amestecat untul topit cu faina alba (100g), iar mai apoi am adaugat o cana si jumatate de lapte si am amestecat pana cand compozitia a devenit omogena.

Am pus cratita inapoi pe foc si am adaugat inca o cana de lapte, am invartit continuu astfel incat compozitia sa fiarba, fara as se prinde sau a se forma cocoloase.

Imediat ce compozitia a fiert bine si s-a ingrosat, am luat cratita de pe foc si am adaugat condimentele (sare, piper negru, nucsoara), branza elvetiana rasa (100g), 2 galbenusuri de ou si am amestecat totul din nou.

Cu o lingura mare am portionat compozitia pe un platou de portelan, pe care l-am introdus la frigider si l-am lasat cateva ore bune.

Am pregatit separat 2 albusuri batute si pesmet si am trecut fiecare crocheta prin albus si pesmet. Am pus crochetele la prajit intr-o cantitate de ulei fierbinte suficienta pentru a le acoperi. Odata rumenite uniform, am scos crochetele pe un servet de hartie menit sa absoarba excesul de ulei.

Am servit crochetele calde si le-am ornat cu patrunjel verde, prajit in ulei pana a devenit crocant.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 140.

Pro Monarchia. Pro Rex.

M-am gandit foarte mult daca sa fac acesta postare sau nu. M-am gandit ca probabil ca cea mai nimerita decizie ar fi sa adopt aceeasi pozitie ca si Casa Regala si sa ignor orice fel de iesire paranoica, lipsita de adevar si bun-simt, dar sincer nu pot!

Declaratia acestui presedinte al Romaniei, al carui nume nu va apare vreodata pe blogul meu, m-a determinat sa iau atitudine...

Ma voi limita la a spune ca sunt de acord cu domnul Presedinte dintr-un punct de vedere: nici eu nu inteleg cum isi selecteaza romanii valorile (lucru pe care l-am mai afirmat in acest blog), dovada cea mai graitoare fiind faptul ca domnia sa este acum seful statului...

Pentru acei romani pentru care adevarul istoric mai inseamna ceva, precum si pentru cei care, tristi spectatori la deturnarea prezentului si viitorului, vor sa ia o atitudine ferma impotriva deturnarii trecutului (asa cum o fi fost el...), le recomand cartea Crown Against Sickle (The Story Of King Michael of Rumania), scrisa de Arthur Gould Lee in anul 1950. Cartea a fost tradusa si in limba romana.

In acest al 90-lea an de viata, doresc MS regelui Mihai I multa sanatate si putere sa ramana in continuare alaturi de noi, in fruntea aceluiasi ultim bastion de bun-simt si integritate care este Casa Regala. Sunt convins ca, desi neplacut, un sughit al istoriei nu va reusi sa umbreasca acest an jubiliar, deosebit.

Traiasca Regele !

Saptamana 24

„Exista valoni si exista flamanzi, dar exista un singur belgian – Regele...”. Acest citat exprima un sentiment impartasit de o mare parte a cetatenilor Regatului belgian. Regele belgienilor este, de fapt, singurul simbol viu al unei unitati nationale aflate, chiar si in zilele noastre, sub semnul intrebarii. In perioada de fata, MS regele Albert al II-lea, lucreaza impreuna cu reprezentantii politici ai flamanzilor si valonilor pentru a ajunge la un compromis acceptabil si a oferii belgienilor, indiferent de apartenenta etnica, un guvern viabil. Pana acum eforturile lor nu au fost incununate de success, iar Belgia, ramane fara un guvern de peste un an!

De 180 de ani, prerogativele regelui au fost definite prin Constitutia de la 7 februarie 1831. In concordanta cu prevederile acesteia, Belgia este un regat si o monarhie parlamentara inca de la crearea sa ca stat modern. Constitutia prevede ca monarhul, care „domneste, dar nu guverneaza”, ocupa functia de sef al statului, similara fiind cu documentul din 1830, care reglementa functionarea institutiilor franceze in timpul lui Ludovic-Filip. Patriotii, care au smuls puterea din mainile lui Wilhelm I al Olandei, nu aveau nici o intentie de a o incredinta unui autocrat, posesor al unui „drept divin” . Ei si-au conturat imaginea unui rege al belgienilor, si nu un rege al Belgiei.

regele Albert al II-lea si regina Paola

Elementul esential pentru aceasta natiune divizata, era sa aiba un arbitru, independent de diferitele factiuni, care sa poata sa apere valorile democratiei in raport cu fiecare dintre cetatenii statului. Cand o delegatie a Congresului National a oferit coroana acestui tanar stat principelui Leopold de Saxa-Coburg-Gotha, acesta a declarat despre noua Constitutie: „ati fost duri in ceea ce priveste regalitatea!”. Totusi, el a acceptat provocarea. Mai tarziu, continua sa abilitate, precum si cea a succesorilor sai, da a juca un rol esential in viata nationala s-a bazat in special pe autoritatea morala a acestora, ca simbol direct al independentei cucerite in 1831. In ciuda acestor limitari, puterile regelui belgienilor sunt considerabile. Saptamana viitoare voi scrie cate ceva despre atributele monarhului, asa cum reies ele din legea fundamental a statului belgian.

In aceasta saptamana doresc sa ma opresc asupra legaturilor de rudenie ce exista intre casele regale ale Belgiei si Romaniei. Ca intotdeauna, voi folosi in acest sens un tabel genealogic:

Familiile regale ale Belgiei si Romaniei

Este important de mentionat ca Principesa Mostenitoare a Romaniei se inrudeste atat cu principesa Astrid, cat si cu sotul acesteia, arhiducele Lorenz al Austriei, care a primit si titlul de principe al Belgiei. Voi prezenta aceasta a doua legatura de familie dintre principesa Margareta si principesa Belgiei intr-o postare viitoare.

 

Waterzooi de poulet

(giveci belgian de legume si pui)

ASR principesa Astrid

Aceasta este prima reteta pe care am incercat-o din cele trei trimise Principesei Mostenitoare de catre ASR principesa Astrid a Belgiei, arhiducesa Austriei. Waterzooi este un tip de tocana flamanda, care traditional contine peste. Varianta de fata se face insa cu pui si este delicioasa.

Am inceput prin a fierbe patru bucati mari de piept de pui in doi litri de apa, la care am adaugat sare, piper proaspat macinat, doua cuburi de concentrat de legume, tarhon, salvie, foaie de dafin, o ceapa alba curatata de coaja in care am infipt cateva cuisoare, precum si tije de telina, morcovi si praz, toate curatate si taiate in bucati mari. Dupa ce lichidul a dat in clocot, am redus temperature la minim si am lasat sa fiarba aceasta supa incet pentru mai bine de jumatate de ora. Am pus deoparte pieptul de pui si am strecurat consommé-ul obtinut.

Intr-o tigaie am topit niste unt, am adaugat faina alba si am amestecat bine pana compozitia a devenit omogena, dupa care am readus pe foc si am adaugat aproape jumatate de litru de smantana.  Am turnat o parte din consommé amestecand in continuu si am lasat totul sa fiarba pana cand s-a obtinut un sos ingrosat. La final, am tocat niste patrunjel proaspat si l-am adaugat la sos impreuna cu pieptul de pui.

Pentru garnitura, am pregatit morcovi, telina tija si praz, pe care le-am calit in unt, dar si cartofi noi, pe care i-am fiert in apa cu sare aproximativ 5 minute, dupa care i-am prajit.

Am servit cate o bucata de piept de pui acoperita de sosul alb in farfurii de supa impreuna cu cartofii noi si garnitura de morcovi, telina si praz, iar desupra am presarat inca putin patrunjel proaspat.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 144-145.

Saptamana 23

La sfarsitul acestei saptamani, Principesa Mostenitoare a Suediei si printul Daniel vor sarbatori prima aniversare a casatoriei lor, care a avut loc la Stockholm, pe 19 iunie 2010. Dupa cum scriam in Saptamana 4, am avut placerea sa vizitez capitala suedeza cu acel deosebit prilej si pot spune ca a fost una dintre cele mai speciale experiente din viata mea.

Principesa Mostenitoare a Suediei & principele Daniel

Dinastia Bernadotte se afla pe tronul Suediei din 1818, cand fostul maresal al lui Napoleon, Jean Baptiste Bernadotte, i-a succedat la tron regelui Carl al XIII-lea, care nu avea urmasi, luand numele de Carl al XIV-lea Johan. Actualul monarh suedez, Carl al XVI-lea Gustaf si-a inceput domnia in anul 1973.

Conform celor mai recente studii in domeniu, Suedia se afla pe primul loc in topul celor mai democratice state ale planetei. Regatul suedez este o monarhie constitutionala, o democratie reprezentativa cu un sistem parlamentar, a carei varsta, desi imposibil de stabilit cu precizie, depaseste un mileniu.

 

Palatul Regal, Stockholm, 19 iunie 2010

Constitutia Suediei, care initial prevedea, in ceea ce-l priveste pe monarh, prerogative similare celor de care se bucura ceilalti suverani aflati in fruntea monarhiilor din cadrul Uniunii Europene, a fost modificata substantial in anul 1974 . Legea fundamentala consfinteste astfel regimul parlamentar, organul legislativ fiind cel imputernicit a numi primul ministru la sfatul presedintelui Parlamentului. Premierul este, la randul sau, cel care numeste membrii cabinetului, inclusiv ministri, deciziile in cadrul guvernului luandu-se in nume colectiv.

Palatul Regal vazut din turnul Primariei

Aceasta noua ordine constitutionala l-a privat pe monarh practic de toate prerogativele formale de care dispunea inainte, acestea fiind transferate, asa cum aratam mai sus, presedintelui Parlamentului. In continuare, monarhul suedez prezideaza intrunirile Consiliului de stat organizate in urma alegerilor generale prin care se formeaza noul executiv, sau in cazul unei remanieri guvernamentale. El se afla, de asemenea, in fruntea Comitetului pentru afaceri externe, organism menit a informa in mod oficial atat opozitia cat si pe seful statului despre actiunile si masurile executivului .

Victoria & Daniel, Stockholm, 19 iunie 2010

Actele adoptate de legislativul suedez devin lege fara a trebui sa obtina semnatura sau aprobarea regala. In concluzie, in Suedia, spre deosebire de celelalte monarhii ale Uniunii Europene, monarhul nu mai este nici macar nominal seful executivului.

Regele are, ca functii constitutionale, rolul de a prezida Consiliul de stat, format din cabinet si suveran, de a prezida Comitetul pentru afaceri externe, precum si rolul de a recunoaste noile cabinete in cadrul Consiliului de stat sau de a deschide sesiunile legislativului. De asemenea, monarhul suedez are dreptul de a fi permanent informat asupra afacerilor de stat, atat in cadrul Consiliului, cat si in mod direct, de catre primul ministru.

Regele & Regina, Stockholm, 19 iunie 2010

O alta masura constitutionala, care a influentat profund monarhia suedeza se refera la modificarea regulilor de succesiune la coroana suedeza, masura adoptata la inceputul anilor ‘80. Astfel, in conformitate cu realitatile sociale ale timpurilor noastre si demonstrand profundul respect pentru principiul egalitatii, s-a stablit ca succesiunea la tron sa se faca pe baza dreptului primului nascut, indiferent de sex. Aceasta masura, in mare parte pe baza precedentului suedez, incepe sa fie tot mai mult dezbatuta in cadrul monarhiilor membre ale Uniunii Europene, desi se poate observa ca de cele mai multe ori dezbaterea este declansata de lipsa mostenitorilor directi de sex masculin.

Putem concluziona ca monarhia suedeza este cea mai lipsita de prerogative, in comparatie cu celelalte monarhii de pe continentul nostru. Functia monarhului este pur ceremoniala si de reprezentare, atat pe plan intern cat si pe cel extern. El ramane, totusi, seful statului – acea simbolica legatura intre prezent si trecutul istoric este realizata prin persoana sa.

Regele nu mai prezideaza consiliul de ministri, nu il mai numeste pe premier, nici macar nu mai semneaza decretele sau legile, insa el ramane simbolul natiunii, rol pe care il indeplineste prin functia sa de reprezentare.

Aceasta noua forma a institutiei monarhice, fara dubiu un produs al socialismului de tip suedez, raspunde insa nevoilor societatii suedeze si s-a dovedit a fi un adevarat succes. Traditia se impleteste cu principiile socialiste si egalitarismul aproape radical pentru a oferi un cadru institutional perfect functional, care face din Suedia cea mai democratica tara a lumii. Este simbolic in acest sens motto-ul ales de Majestatea Sa regele Carl al XVI-lea Gustaf odata cu succesiunea sa la coroana suedeza: „pentru Suedia, in pas cu timpul!”

Placinta de la Castelul Tullgarn

Castelul Tullgarn, Suedia

Regina Silvia si regele Carl Gustaf au trimis aceasta deosebita reteta Principesei Mostenitoare a Romaniei. Pot sa spun ca este un fel de mancare ce imi place foarte mult, nu in ultimul rand deoarece ador orice fel de aluat si nu-mi displace deloc sa pregatesc astfel de placinte.

Am pregatit un aluat simplu din faina alba, unt la temperatura camerei, putina sare si apa rece. Este un aluat tipic pentru quiché sau alte retete de acest gen. Dupa ce am framantat totul bine, obtinand o compozitie omogena, am bagat aluatul la frigider pentru aproape o ora, timp in care am pregatit umplutura.

Am inceput cu carnea: am fiert 3 bucati de cotlet de porc in putina apa cu sare si piper, avnd grija sa se patrunda carnea fara a deveni prea tare. Am taiat jumatate de piept de pui in felii subtiri, pe care le-am confimentat cu sare, piper si boia, dupa care le-am pregatit la gratar. In cele din urma, am adaugat cateva linguri din zeama ramasa de la carnea de porc in tigaia pe care am folosit-o pentru a praji puiul (fara a o curata in prealabil) si am amestecat totul cu smantana. Am adaugat acest sos delicios peste un sfert de kilogram de carne de vita, intr-o tava mica, pe care am introdus-o la cuptor, acoperita cu folie de aluminiu. La final, am taiat cele trei feluri de carne in bucati mici.

Separat, am fiert jumate de pacehet de spaghete in apa cu sare pentru 5 minute. Le-am scurs de apa, dupa care am adaugat deasupra lor sare, piper proaspat macinat, nucsoara, unt si smantana, amestecand pana ce spaghetele s-au inmuiat de tot, iar untul s-a topit in intregime.

Am impartit aluatul in doua bucati, pe care le-am intins in foi subtiri de forma tavii de copt. Am asezat prima foaie de aluat, peste care am daugat un strat de spaghete, branza parmezan, carne de porc, carne de vita, un galbenus batut cu smantana. Am repetat acest proces pana am epuizat ingredientele, ultimul strat fiind compus din carne de pui si rosii coapte. Am adaugat a doua foaie de aluat si am presat marginile. Am uns placinta cu un galbenus de ou si am introdus-o la cuptor pentru jumatate de ora.

Este cu siguranta o reteta pentru amatorii de carne, a carei farmec este dat si de faptul ca poate fi servita atat calda, cat si rece.

 

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 154-155.

Saptamana 22

Altetei Sale Regale Principelui Radu al Romaniei

La Multi Ani!

plini de sanatate si putere de munca

***

Pe data de 2 iunie 2011, s-au implinit 58 de ani de la incoronarea MS regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care a avut loc la Westminster Abbey, Londra, in 1953. Anul viitor, capitala Regatului Unit va gazdui festivitatile prilejuite de Jubileului de diamant al suveranei britanice, care marcheaza ce de-a 60-a aniversare a succesiunii sale la tron.

Emblema oficiala a Jubileului de diamant
al MS regina Elisabeta a II-a

Va fi cu siguranta un eveniment deosebit, istoric, care va pune in lumina extraordinara transformare la care a fost supusa societatea britanica in aceste sase decenii de cand regina Elisabeta a venit la tron. Va fi, de asemenea, un moment potrivit pentru a reflecta asupra evolutiei institutiei monarhice, asupra relevantei sale, precum si, inevitabil, asupra viitorului sau.

Incepand cu mijlocul lunii trecute, Regina are a doua cea mai lunga domnie din istoria monarhiei britanice de dupa cucerirea normanda din 1066. Pe primul loc se afla in continuare stra-strabunica Elisabetei a II-a (bunica paterna a reginei Maria a Romaniei), Victoria, care a domnit aproape 64 de ani, din 1837 pana in 1901. Regina Victoria a fost prima care a sarbatorit un Jubileu de diamant, in anul 1897.

Regina Victoria, 1897

Odata cu analizele asupra relevantei institutiei monarhice sunt convins ca va exista si o intreaga dezbatere cu privire la costurile monarhiei. Este relevant de stiut ca, in cazul monarhiei britanice, Parlamentul plateste o anuitate Reginei din care aceasta acopera la randul ei costurile legate de activitatea sa zilnica, precum si de intretinere a resedintelor regale etc. Aceasta anuitate, sau Civil List cum este ea cunoscuta, a fost acordata in schimbul cedarii veniturilor realizate de Domeniile Coroanei, care se varsa in Trezoreria statului inca de la mijlocul secolului al XVIII-lea. A fost un schimb benefic pentru tara, daca avem in vedere ca profitul inregistrat de statul britanic anul trecut pe aceasta cale a atins o valoare de peste £210 milioane, in timp ce costul total al monarhiei a atins in acelasi an mai putin de £50 milioane, neluand in considerare beneficiile de necalculat ale activitatii de reprezentare ale Casei Regale, ale activitatii sale caritabile s.a.m.d. Celelalte venituri ale reginei Elisabeta a II-a, provenite din investitii private sunt supuse acelorasi taxe la care este supus orice cetatean al Regatului Unit. Este adevarat ca dineurile oficiale presupun costuri considerabile, insa aceste cheltuieli legate de diplomatie ar fi suportate de stat si in cazul unei republici.

Regina Elisabeta a II-a, 1953

Regina primeste, de fapt, tot mai putin din partea statului, daca tinem cont ca in ultimii 20 de ani valoarea anuitatii a ramas neschimbata, in timp ce inflatia a afectat valoarea reala a acestei sume. In ciuda acestui lucru, in ultimele doua decenii, Regina a depus eforturi considerabile pentru eficientizarea institutiei pe care o conduce. Merita subliniat faptul ca toti membrii Familiei Regale sunt platiti de catre Regina din aceeasi anuitate de care vorbeam.

Monarhia aduce venituri considerabile pentru tara si prin intermediul turismului. Visit Britain estima aceste venituri la peste £500 milioane, nunta regala din acest an generand venituri care se apropie de £50 milioane.

In concluzie, putem afirma cu incredere ca institutia monarhica nu aduce cheltuieli suplimentare statului. Dimpotriva, ea genereaza venituri.

Saptamana aceasta scriu despre o reteta trimisa Principesei Mostenitoare de catre principele Amedeo de Savoia, duce de Aosta, a craui mama, principesa Irene a Greciei & Danemarcei, a fost sora reginei-mama Elena a Romaniei ( vezi tabelul genealogic din Saptamana 15).

Cenci cu crema de Mascarpone

Am inceput prin a pregati aluatul: am amestecat 3 cani de faina alba cu 2 oua, un sfert de cana de zahar, 3 linguri de unt topit, un paharel de brandy, coaja rasa de la o portocala si putina sare. Am framantat acest aluat si l-am introdus la congelator, timp in care am pregatit crema.

Crema de Mascarpone este extreme de usor de preparat: am amestecat 1 ou, plus un galbenus de ou, cu 3 linguri de zahar si am folosit mixerul pentru a le amesteca pana cand zaharul s-a topit. Am adaugat apoi o cutie de Mascarpone si amestecat cu grija pana cand compozitia a devenit omogena. In cele din urma am adaugat putin vin Lacrima lui Ovidiu continuand sa amestec pana cand vinul s-a incorporat complet in compozitie. Am batut separat niste smantana dulce, pana am obtinut frisca, iar pe acesta din urma am adaugat-o cu grija peste crema de Mascarpone. Am introdus crema la frigider.

Am intins aluatul intr-un strat cat mai subtire, dupa care l-am taiat in fasii si l-am prajit in ulei, avand grija ca uleiul sa aiba o temperatura potrivita pentru a nu arde aluatul la suprafata, lasandu-l crud la interior. Am presarat zahar pudra pe cenci si am servit alturi de crema de Mascarpone, peste care am ras ciocloata neagra.

Este un desert usor de preparat, care aduce cu minciunelele romanesti, insa brandy-ul si coaja de portocala ii ofera ceva aparte.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 72-73.

Saptamana 21

Saptamanile trecute am vorbit despre primele doua fiice ale regelui Ferdinand I si ale reginei Maria – regina Maria a Iugoslaviei (Saptamana 11) si regina Elisabeta a Greciei (Saptamana 15) – iar in aceasta a 21-a saptamana a proiectului meu as vrea sa scriu cate ceva despre cea mai tanara fiica a suveranilor romani, Ileana.

Principesa Ileana s-a nascut in 1909, primul copil al regelui Ferdinand care s-a nascut la Bucuresti, iar acest “copil al sufletului meu”, dupa cum o numea regina Maria, a avut parte de o existenta cu adevarat zbuciumata.

Extrem de populara in tara, principesa Ileana s-a mutat in Austria in urma casatoriei sale cu arhiducele Anton de Austria-Toscana. In biografia reginei Maria, scrisa de Hannah Pakula , aflam ca regele Carol al II-lea a incurajat acest mariaj al surorii sale cu un membru al casei de Habsburg, pentru ca mai apoi sa foloseasca tocmai acest lucru impotriva tanarului cuplu. Principesa Ileana si sotul sau ar fi dorit sa se stabileasca in Romania dupa casatorie, dar Carol al II-lea a folosit apartenenta arhiducelui Anton la casa de Habsburg ca un pretext pentru a interzice acest lucru, sustinand ca niciun roman nu ar fi de acord cu o astfel de decizie. Se pare ca adevaratele motive ale hotararii sale au fost cu totul altele: Carol al II-lea era profund deranjat de popularitatea mai tinerei sale surori, precum si de faptul ca aceasta a luat partea reginei-mama Elena in conflictul conjugal al Regelui.  

Principesa Ileana purtand tiara cu safire la Bran

Continuand traditia inceputa de regina Elisabeta a Romaniei si continuata cu atata dedicatie de catre regina Maria, Ileana a depus eforturi deosebite in timpul celui de-al doilea razboi mondial, organizand un spital pentru ajutorarea ranitilor.

Catre sfarsitul razboiului, ea s-a mutat inapoi in Romania si a locuit la castelul Bran, pe care l-a mostenit de la mama sa, regina Maria, care s-a stins in 1938. Acest minunat castel a fost baza familiei in anii urmatori, pana la indepartarea monarhiei, cand Ileana a trebuit sa paraseasca din nou tara si sa ia calea exilului, la fel ca si nepotul sau, regele Mihai I.

Viata a purtat-o in Elvetia, Argentina si, mai apoi, in Statele Unite, unde un obiect, de asemenea mostenit de la mama sa, avea sa-i asigure existenta si sa-i inlesneasca inceprea unei noi vieti: este vorba despre minunata tiara cu diamante si safire.

Tiara cu safire cumparata de regina Maria de la Marea Ducesa Vladimir

Acesta tiara a fost achizitionata de regina Maria in urma revolutiei ce a rasturnat casa de Romanov de la conducerea Rusiei, atunci cand minunate bijuterii imperiale au inundat piata europeana. Initial, tiara a fost un dar al tarului Nicolae I pentru sotia sa, iar mai apoi a trecut in posesia bunicilor materni ai reginei Maria a Romaniei, tarul Alexandru al II-lea  si tarina Maria Alexandrovna, in continuare fiind mostenita de fiul acestora, marele duce Vladimir (unchiul reginei Maria a Romaniei) si sotia sa.

O alta bijuterie faimoasa a marii ducese Vladimir, tiara cu perle , a fost achizitionata in aceeasi perioada de regina Maria a Marii Britanii, sotia regelui Geroge al V-lea, si este in prezent una dintre tiarele favorite ale reginei Elisabeta a II-a.

Memoriile principesei Ileana – Traiesc din nou – pe care vi le recomand cu caldura, descriu amanuntit periplul acestei fabuloase tiare. Va marturisesc ca nu cunosc destinatia finala a acestei bijuterii, insa este cunoscut faptul ca principesa Ileana, odata ajunsa in Statele Unite a vandut tiara pentru a cumpara o casa si a incepe o noua viata alturi de familia sa in Lumea Noua.

Regina Maria impreuna cu sora sa Beatrice si fiicele sale
Elisabeta, Ileana & Marioara, Alba Iulia, 1922

Tiara cu diamante si safire a fost purtata de regina Maria la incoronarea de la Alba Iulia alaturi de colierul Cartier primit in dar de la regele Ferdinand, care avea unul dintre cele mai mari safire din lume (acelasi colier a fost purtat de regina Ana cu ocazia casatoriei cu regele Mihai, la Atena, insa fara pandantivul din safir), precum si in cadrul vizitelor oficiale din Marea Britanie si Statele Unite.

Colierul Cartier primit in dar de regina Maria de la sotul sau

In cea din urma parte a vietii sale, principesa Ileana a fost cunoscuta sub numele de Maica Alexandra, in cadrul unei manastiri ortodoxe pe care a infiintat-o in Pennsylvania, S.U.A. A incetat din viata la varsta de 82 de ani, in statul Ohio, nu inainte de a fi viziatat Romania, tara sa natala, pentru ultima oara, in 1990, dupa rasturnarea comunistilor care adusesera atatea nenorociri asupra familiei sale.

Regina Maria purtand tiara si colierul cu safire

“Cartea regala de bucate” dedica un scurt capitol fiicei principesei Ileana, arhiducesa Maria Magdalena a Austriei (vezi tabelul genealogic din Saptamana 15), a carui frate, arhiducele Dominic a beneficiat de retrocedarea castelului Bran, proprietatea mamei sale. In cartea Principesei Mostenitoare, poza dedicata capitolului a fost facuta in Salonul Alb din palatul Elisabeta (aceeasi incapere in care a avut loc interviul special “Sinteza zilei”), in fata unui minunat portret ce o infatiseaza pe regina Maria purtand tiara cu diamante si safire impreuna cu colierul Cartier.

Supa vieneza de cartofi

Am curatat 1 kilogram de cartofi, 3 morcovi, un praz mare, o radacina de telina, o ceapa alba mare si cateva ciuperci.

Ceapa am taiat-o cuburi si am calit-o in unt, dupa care am adaugat morcovii, prazul, telina si o parte din cartofi, totul taiat in cuburi mici, impreuna cu 1 litru de consommé de pui, si am lasat totul la foc mediu. Cand toate legumele erau fierte bine le-am introdus in blender si le-am maruntit bine.

Separat, am calit ciupercile in unt si am fiert restul de cartofi in apa cu sare, dupa care le-am adaugat la supa crema, impreuna cu frunze de tarhon si am amestecat bine, adaugand smantana.

Am condimentat cu sare si piper, iar pentru decorare am folosit smantana si patrunjel verde.

Cand eram copil, supa de cartofi era una dintre felurile ce imi diaplaceau cel mai mult, insa reteta de fata mi-a tihnit mai ales datorita aromei excelente date de praz, ciuperci si tarhon, care este unul din condimentele mele favorite.

Supa de fata se potriveste mai mult unei zile reci de iarna, dar este consistenta si delicioasa, lucru ce o poate recomada si pentru un pranz mai lejer de primavara/vara.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 158.

Saptamana 20

Am urmarit cu mare interes interviul acordat emisiunii “Sinteza zilei” de catre Principesa Mostenitoare si principele Radu, de la Palatul Elisabeta, saptamana trecuta. A fost un dialog extrem de interesant care a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, angajamentul ferm luat de cuplul regal atat fata de tara noastra, cat si fata de institutia monarhica si valoroasele principii ce ii stau la baza. Pornind de la acest moment special, doresc sa starui asupra a doua aspecte, pe care le consider relevante.

         © ASR Principele Radu al Romaniei

                Familia Regala a Romaniei

Mi-a placut enorm dinamica dintre Altetele Lor! O echipa minunata in care cei doi se completeaza reciproc cu mare succes. Daca ne gandim, unul dintre avantajele monarhiei este faptul ca pune in fruntea natiunii familia, fiind cu atat mai mult un model pentru cetateni, ceva palpabil cu care se pot identifica, ceva in ce pot crede sau, si mai important, ceva in ce pot avea incredere.

Un alt aspect care m-a impresionat a fost locatia: Palatul Elisabeta – resedinta oficiala a Familiei Regale in Bucuresti. Aceasta constructie plina de farmec a revenit la viata numai datorita Familiei Regale, care a reusit sa repuna in evidenta valoarea istorica a acestui loc, facand din el unul cu adevarat regal, dar in acelasi timp si functional si chiar intim. Valoarea, functionalitatea, eleganta, intimitatea – toate acestea sunt date de ocupantii actuali ai acestei deosebite cladiri.



Palatul Elisabeta



O locuinta spune multe despre cei care o ocupa. In cazul Palatului Elisabeta, dincolo de eleganta si bun gust, este evidenta prezenta si importanta familiei – acea familie care da sens natiunii – precum si capacitatea acestei familii de a regenera ceva care a fost uitat, desconsiderat si chiar pangarit, capacitatea ei de a readuce ordine, de a potenta valorile trecutului si a duce o viata utila, practica, folositoare celor din jur in prezent, fara a face vreodata compromisuri in ceea ce priveste valorile ce o definesc, printr-o consecventa si o constanta care e greu de gasit in societatea noastra de acum!

Daca lasam Palatul Elisabeta si mergem catre sud, din toate punctele de vedere, ajungem la un alt palat celebru al Bucurestilor – Palatul Cotroceni. Aici salasluieste administratia prezidentiala, insa multi dintre cititorii acestui blog vor fi de acord ca nu acesta este adevaratul motiv al celebritatii de care se bucura palatul.

Cotrocenii sunt un decor impozabil, menit sa confere parca ceva din solemnitatea ce lipseste ocupantilor. Dupa 1989 n-am vazut nici macar o persoana caruia sa-i “stea bine” in jilturile de acolo, chiar daca ocupau sau ocupa si in prezent functia de sef al statului. Nici nu ni s-a aratat vreodata imaginea unei familii model si nici nu am auzit pe cineva care, impartial, sa se adreseze natiunii sau sa caute o cale de mijloc in momente cruciale, de impas, gandindu-se pe termen lung la interesele romanilor, indiferent de culoarea lor politica. Nu am vazut acolo nici continuitate si nici coerenta. Nu am prea vazut nici figura unei “prime doamne” a tarii, care sa aiba glas si completeze “echipa”. Prezenta acesteia ar putea fi benefica pentru societate, daca ea ar constitui un model pentru tineri, in general, sau pentru tinere si femei, in mod particular. Participarea lor pare a fi obligatorie doar o data la 4 sau 5 ani, in functie de caz, atunci cand “varfurile” societatii is aduc aminte de toate acele valori pe care le-au uitat intre timp, inclusiv familia.

In aceste conditii, intelegem de ce aceste persoane nu vor putea vreodata deschide usa caminului lor pentru a ne invita pe noi, cetatenii, inauntru. Ei nu au ce sa ne arate!

Banana loaf with toffee sauce

Reteta de azi, care incheie capitolul dedicat principelui Nicolae, este un minunat desert de inspiratie anglo-saxona. O traducere exacta nu este potrivita, insa Principesa Mostenitoare incerca in “Cartea regala de bucate” o varianta posibila, care mi se pare adecvata: cozonac cu sos caramel.

Pentru inceput am topit 4 linguri de unt si le-am amestecat cu trei sferturi de cana de zahar brun si 2 oua pana cand am obtinut o crema omogena. Am adaugat 2 cani de faina si 2 lingurite de praf de copt treptat, amestecand in continuu, dupa care, tot putin cate putin, am incorporat cateva linguri de lapte, obtinand un aluat moale si umed.

Am zdrobit cu o furculita 4 banane coapte si le-am adaugat peste aluatul de mai sus, dupa care am amestecat totul bine impreuna cu 3 linguri de miere, 2 linguri de unt de arahide si o lingurita de concentrat de vanilie.

Am turnat aluatul intr-o tava unsa in prealabil cu unt si am introdus-o la cuptor (foc mediu) pentru 50 de minute. La final m-am asigurat ca aluatul este copt uniform verificandu-l cu o scobitoare.

Pentru sosul caramel am folosit unt, zahar, apa, un sirop special din zahar si lamaie galbena si verde si concentrat de vanilie. Am pu acestes ingrediente intr-un vas la foc mic, iar cand au inceput sa fiarba am adaugat o conserva de lapte condensate (gata indulcit) amsetecand continuu pana cand sosul s-a ingrosat, avand grija sa nu se arda.

Am servit cozonacul taiat felii, cald cu cu sosul caramel deasupra. Este un desert gustos si foarte satios. El poate fi servit si rece, insa este la adevarata sa valoare atunci cand se serveste caldut.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 150-151.