As avea foarte multe de spus in aceasta saptamana pentru ca e un moment tare special pentru mine, dar, ca niciodata, vreau sa patrez postarea scurta si la obiect!
Acum un an, doua luni si 17 zile incepeam acest blog cu primele doua postari si prima reteta din Cartea regala de bucate a Principesei Mostenitoare a Romaniei. Iata ca, dupa 64 de retete, am ajuns la final!
A fost o “calatorie” superba din foarte multe puncte de vedere: am invatat multe, m-am ambitionat, am impartasit niste lucruri care-mi sunt dragi si la care tin mult cu aproape 9000 de oameni din toata lumea si sunt super multumit de ceea ce am realizat. Imi aduc aminte cu drag de fiecare reteta pe care am facut-o, de fiecare poza, de fiecare text. Ce mi-a placut cel mai mult a fost sa impart dintre felurile de mancare cu oamenii care-mi sunt dragi si care imi fac viata mai frunoasa, fiecare in felul lui. Saptamana aceasta voi scrie despre doua retete - ultimele doua - un desert al reginei Elena si unul al principesei Margareta a Danemarcei, bunicile Principesei Mostenitoare.
Anul ce a trecut a adus cateva evenimente care imi vor ramane pentru totdeauna in memorie: Cartea regala de bucate, care intr-un fel mi-a schimbat viata, apoi placerea de a o intalni pentru prima data pe Principesa Mostenitoare, atunci cand a vizitat Clujul, am “devorat” Dearest Missy a Dianei Mandache ca pe cea mai rafinata dintre trufe, am urmarit cu placere nunta regala din Londra, dar mai ales am stat in picioare cu sufletul plin de bucurie la intonarea imnului regal la Atheneul Roman cu ocazia Jubileului de 90 de ani a regelui Mihai si am plans cand am auzit discursul MS din fata Parlamentului…
In continuare, nu am cuvinte sa imi exprim admiratia si respectul pentru MS Regele, pentru ALR Principesa Mostenitoare si principele Radu. Ei continua sa fie un model de ne-egalat in viata publica din Romania si merita toata consideratia noastra. Raman acelasi neclintit sustinator al principiului monarhiei constitutionale si cred in beneficiile pe care le-ar aduce in Romania aceasta forma de guvernamant.
Acum voi lua o scurta pauza ca sa ma bucur de primavara, dupa care intentionez sa revin cu un nou proiect, bazat pe aceeasi filosofie: De Gustibus… Traiasca Regele!!!
Inghetata de cafea
N-am mai facut niciodata inghetata si, avand in vedere ca nu sunt bautor de cafea, pare destul de interesant ca acesta sa fie primul tip de inghetata pe care il pregatesc in casa. Avand in vedere ca este o reteta care ii aduce Principesei Mostenitoare aminte de regina Elena si de timpurile placute petrecute in Italia, mi-a facut placere sa o prepar. Imi imaginam ca va fi mai greu…
Am inceput prin a pregati o cafea tare, pe care am lasat-o la racit.
Separat, am batut 4 galbenusuri cu zahar pana cand amestecul a capatat o culoare albicioasa.
Am incalzit la bain-marie doua cutii mici de smantana lichida, una cu continut ridicat de grasime si una degresata, pana cand au inceput sa fiarba. Am lasat smantana sa se raceasca putin dupa care am adaugat-o treptat la amestecul de zahar si galbenus, amestecand constant. Am pus acest amestec la bain-marie si l-am incalzit la foc mic, fara a-l lasa sa fiarba, dupa care am adaugat cafeaua treptat, continuand sa amestec bine.
Am turnat compozitia intr-un vas de plastic cu capac, pe care l-am introdus la congelator. Principesa sugereaza sa se amestece inghetata din 2 in 2 ore intr-un interval de 12 ore pentru a se evita formarea micilor particule de gheata. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am permis o atat de riguroasa si discilpinata abordare, insa pot sa spun ca am avut o revelatie – e cel mai usor, dupa parerea mea, sa amesteci inghetata cu blender-ul!
Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 18.
Rød grød med fløde
(desert cu rubarba, cocaze rosii si smantana)
Am avut un noroc mare cu o prietena din Sebes care mi-a dat cadou o plasa de rubarba, asa ca Lavi, fara sa-ti dai seama ai avut un aport serios la acest blog. Sincer, n-as fi stiut de unde sa fac rost de acest ingredient in Cluj.
Am gustat prima data rubarba in anul 1996, cand eram in vizita la prietanii mei din Anglia. Mi s-a parut un ingredient curios, insa un desert care nu parea foarte promitator s-a dovedit a fi o experienta culinara placuta. Eu oricum sunt un mare amator de dulce-acrisor. Aceasta reteta nu este prima pe care o prepar folosind rubarba – vezi Saptamana 51, insa este cea mai reusita. Daca stau sa ma gandesc, probabil cel mai bun desert pe baza de rubarba l-am gustat la Blaj – vezi Saptamana 30.
Pe deasupra, Lavi mi-a daruit rubarba gata curatata, deci tot ce a trebuit sa fac a fost sa tai tijele in bucati mici, pe care le-am acoperit cu apa si le-am pus la fiert cu zahar. In momentul in care rubarba s-a inmuiat, am adaugat la fiert coacazele rosii. Am tinut totul la foc potrivit pana cand s-au inmuiat bine si fructele dupa care am strecurat totul prin sita. Am obtinut un sos de o culoare rosie si un gust minunat, dulce-acrisor.
Separat, am dizolvat amidon alimentar in apa rece si l-am adaugat deasupra siropului de mai sus, amestecand bine, la foc mic, pana cand a dat un clocot si s-a ingrosat putin. L-am lasat la racit, dupa care l-am servit cu smantana.
Este un desert delicios! Dificultatea consta doar in procurarea coacazelor rosii, care la noi au un pret decadent. Aproape ca imi vine o idee antreprenoriala, ceea ce mi se intampla extrem de rar mie.
In copilarie, bunica mea imi pregatea gris in lapte, pe care il acopeream cu o superba dulceata de visine, facuta in casa. Este, intr-un fel, echivalentul meu la reteta principesei Margareta a Danemarcei, asa cum regina Maria isi aducea aminte de Mehlbrei-ul servit la masa reginei Victoria. Un mod foarte potrivit de a incheia acest proiect al meu, la o zi dupa aniversarea Principesei Margareta a Romaniei.
La multi ani, Alteta!
Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 23.
 |
| © Familia Regala a Romaniei |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu