Casa de piatra!
 |
| © The British Monarchy Poza oficiala de la nunta regala, Buckingham Palace |
Ziua de 29 aprilie este in calendarul anglican ziua Sfintei Catherine, iar in istorie, ziua de 29 aprilie 2011 va ramane celebra datorita nuntii celor care au devenit, chiar in dimineata acelei zile, ALR Ducele si Ducesa de Cambridge.
A fost un eveniment special, de amploare, organizat si gandit cu stilul, eleganta si rigorile britanice. O planeta intreaga, parca mai globalizata ca niciodata, a privit si a trait alaturi de doi tineri un moment important din viata lor.
 |
| © The British Monarchy Vedere din fata palatului Buckingham, 29 aprilie 2011 |
Nunta in sine a fost incarcata de simbolism: pentru monarhia britanica in particular si monarhia constitutionala in general, acest moment simbolizeaza speranta pentru viitor, perspectiva unei noi generatii tinere, pline de energie, care isi incepe sau isi continua ucenicia, pregatindu-se pentru momentul in care apasatoarea responsabilitate a regalitatii ii va reveni. Pentru societatea britanica momentul inseamna, de asemenea, foarte mult. Am vazut o multime impresionanta atat prin numarul, cat si prin diversitatea sa, formata din oameni de toate varstele, care au participat la sarbatoare. Se putea citi pe chipul lor mandria, bucuria si optimismul. Mandria de a apartine unei tari a carei traditie impune respect, bucuria de a participa la un eveniment istoric si a uita putin de grijile de zi cu zi si optimismul ce emana din orice sarbatorire a dragostei si fericirii.
 |
| ML regele George VI & regina Elisabeta |
Continuand cu simbolurile, pot spune ca monarhia britanica este experta in acest domeniu: au existat mai multe elemente care, fara a fi evidente, au adus o incarcatura sensibila evenimentului. A existat o intreaga bursa de pariuri in ceea ce priveste tiara pe care Catherine avea sa o poarte la ceremonie. Personal, avand in vedere “zvonurile” conform carora titlul perechii princiare avea sa fie acela de duce si ducesa de Cambridge, zvon care s-a confirmat in cele din urma, am fost convins ca alegerea miresei va cadea asupra tiarei Cambridge Lover’s Knot care a fost una dintre piesele primite de printesa Diana de la regina Elisabeta a II-a, dupa nunta din 1981. Desi putin dezamagit initial de varianta aleasa de Catherine, am inteles, in cele din urma, incarcatura simbolica a acestei piese: tiara Cartier din 1936 (anul abdicarii regelui Edward al VIII-lea) a fost un dar al noului rege George al VI-lea (succesorul lui Edward al VIII-lea si tatal Elisabetei a II-a) catre sotia sa.
 |
| ASR principesa Margareta a Regatului Unit |
Acest moment crucial – anul 1936 – a marcat o renastere a monarhiei britanice, dupa criza abdicarii, la fel cum nunta printului William marcheaza o noua etapa in existenta acestei venerabile institutii. Tiara a fost purtata de regina-mama, iar in anul 1944 a fost oferita actualei regine cu ocazia aniversarii de 18 ani, fiind una dintre bijuteriile favorite ale surorii sale, printesa Margareta a Marii Britanii. Iata cum, cu ajutorul unei bijuterii, casa de Windsor a omagiat propria sa revigorare, precum si pe regele George al VI-lea, regina-mama Elisabeta si printesa Margareta, care au trecut in nefiinta.
 |
| © The British Monarchy ASR Ducesa de Cambridge |
Regina Elisabeta a II-a a adus si ea un omagiu tanarului cuplu, purtand in ziua nuntii un dar mostenit de la bunica sa, regina Maria (sotia regelui George al V-lea): brosa True Lovers' Knot .
 |
| © The British Monarchy Poza oficiala de la nunta regala, Buckingham Palace |
Dincolo de fast, exista, cel mai probabil, si alte motive pentru care o lume intreaga s-a oprit si a privit! In opinia mea unul dintre motive trebuie sa fie nevoia de modele, altul poate fi confortul pe care il ofera traditia.
Am fost impresionat de imaginile dintr-o Londra imbracata in haine de sarbatoare, de cunoscutul ceremonial regal, de batrana catedrala decorata ca o gradina englezeasca, de ceremonia religioasa si cantecele corale alese pentru a omagia subtil pe mama mirelui, si poate, cel mai mult, de momentul in care, inainte de a se indrepta spre iesire, cuplul princiar a facut o plecaciune in fata MS regina Elisabeta a II-a. Acest gest a fost simbolic, la randul lui, si arata respectul fata de traditie.
Aceasta nunta regala a starnit un mare interes si la noi in tara, lucru care m-a bucurat, insa m-a si intristat din cel putin doua motive: simt o adevarata “gelozie” fata de cetatenii britanici al caror stat si traditie ii face sa iasa pe strada cu staguri sarbatorind impreuna intr-o fraternitate nationala (lucru care la noi se intampla doar intr-un context fotbalistic, iar in ultimul timp nici de aceste rabufniri nu mai avem parte…) si doresc din tot sufletul ca atentia fata de Casa noastra Regala sa nu se limiteze la aceste evenimente!!! Ei sunt aici, alaturi de noi, si au fost intotdeauna, chiar si atunci cand fizic nu le-a fost permis, iar ceea ce fac pentru noi, discret, elegant si cu bun simt, ar trebui apreciat mai mult, nu doar atunci cand are loc un eveniment extern.
 |
| © ASR Principele Radu MS regele Mihai & ASR Principesa Mostenitoare, Westminster Abbey 29 aprilie 2011 |
MS regele Mihai I sarbatoreste in 2011 al 90-lea an de viata, iar cu ocazia nuntii regale din Londra a fost omagiat asa cum se cuvine. Dorinta mea este ca Regele sa primeasca recunoasterea pe care o merita si din partea concetatenilor sai. Este cel putin interesant faptul ca nu stim sa ne apreciem adevaratele valori. Sunt atat de mahnit de fiecare data cand vad tineri si intelectuali parasind, aproape invinsi si cu totul demoralizati, tara pentru a se indrepta spre alte locuri, unde aproape intotdeauna reusesc sa se acomodeze si sa duca vieti implinite, bucurandu-se de respectul pe care, fara indoiala, il merita. Acest lucru ne demonstreaza ca romanii doresc o viata cu adevarat civilizata si demna, iar atunci cand li se ofera oportunitatea ii fac fata cu succes, insa in lipsa unui cadru adecvat si supusi vesnicii torturi a uratului (in toate valentele sale) si a sfidarii la care ne supun cei ce sunt specialist in “scurtaturi” ii determina sa-si caute fericirea departe de tara lor. La un anumit moment din viata mea i-am invinuit pe acesti romani si le-am imputat ca nu isi asuma responsabilitatea de a ramane si a lupta pentru a face o schimbare. Apoi viata m-a dus si pe mine pe niste drumuri pe care nu mi le-am inchipuit vreodata si mi-am dat seama ca niciodata nu poti judeca pe nimeni atat de usor! Mai mult, nu poti cere unui om sa-si sacrifice viata si fericirea… in fond, cate generatii “de sacrificiu” ne trebuie? Totusi, sa tinem minte ca atunci cand unii dintre noi am vrut sa plecam, au fost altii care au vrut sa stea si n-au putut, precum Regele!
 |
| © ASR Principele Radu MS regele Mihai & ASR Principesa Mostenitoare, in drum spre Westminster Abbey, 29 aprilie 2011 |
In ceea ce priveste fericirea, cu totii stim ca este un lucru greu de cuantificat, fiind o chestiune subiectiva. Acest lucru nu-i impiedica pe sociologi si alti cercetatori sa incerce sa studieze acest subiect. Anul trecut, revista Forbes prezenta un top al celor mai “fericite” tari din lume . Poate ca nu este o coincidenta ca nu mai putin de 7 din primele 10 cele mai “fericite” tari ale lumii sunt monarhii constitutionale!
Daca considerati ca fericirea este un criteriu prea subiectiv, poate doriti sa va indreptati privirea catre cele mai puternice democratii ale lumii (personal consider ca nivelul de democratie este, oricum, direct proportional cu sansa de fericire a populatiei). Si in acest caz veti observa ca din primele 11 cele mai puternice democratii ale lumii contemporane, nu mai putin de 8 sunt monarhii constitutionale.
In concluzie, le transmit scepticilor ca poate problema nu e ca suntem noi prea buni pentru monarhie, ci ca e posibil ca monarhia sa fie prea buna pentru noi!
In cinstea nuntii regale, am inaugurat capitolul inchinat Printului de Wales, tatal mirelui. Relatia dintre mostenitorul coroanei britanice si principesa Margareta este una speciala datorata atat apropierii de varsta, cat si celei de rudenie. De asemenea, este extrem de valoroasa pentru mine aprecierea printului Charles pentru Transilvania si eforturile facute de el in promovarea acestei parti a Romaniei.
Budinca de fazan sau pui
Din pacate, in ciuda faptului ca tatal meu este un vanator impatimit, reteta de azi va fi de sau pui… J
Am pus un pui mic intr-o tava medie cu ulei, alaturi de un morcov taiat marunt, cateva tulpini mici de telina, un praz taiat rondele si o ceapa mica rosie, maruntita. Am rumenit puiul pe toate partile pana cand exteriorul a devenit auriu. Apoi am adaugat dafin, cimbru, rozmarin, ienibahar si jumate de pahar de vin rosu. Am lasat totul pe foc pana cand alcoolul s-a evaporat, dupa care am adaugat trei polonice de consommé de pui, am acoperit tava cu folie de aluminiu si am introdus-o la cuptor pentru o ora jumate (foc mediu). La final, am desprins carnea de pe os, am acoperit-o cu o parte din sosul obtinut in tava si am lasat-o sa se “odihneasca”.
Intr-o cratita, am pus putin ulei si am calit doua cani de orez pana cand a devenit translucid. Am adaugat un pahar de vin rosu sec si un pahar de vin Lacrima lui Ovidiu si am amestecat continuu, adaugand, odata cu absorbirea lichidului, vreo 6 polonice consecutive de consommé de pui, pana cand lichidul a patruns bobul de orez. La final, am luat cratita de pe foc si am adaugat o lingura de unt, o lingura de branza Mascarpone si cam cinci lunguri de branza Parmezan, ras, plus 3 cani de mazare proaspata si am amestecat.
Separat, am pus la fiert jumate de sticla de vin rosu, sec, un pahar de Lacrima lui Ovidiu si ienibahar pana cand a scazut, dupa care am adaugat un litru de consommé de vita si am continuat sa fierb pana cand lichidul s-a ingrosat, capatand consistenta unui sos.
Intr-un vas de Jena, uns cu unt, am alternat straturile de orez cu mazare si straturile de carne de pui, pana cand am folosit toate ingredientele. Am acoperit vasul de sticla si l-am introdus in cuptor, la foc mediu, intr-o tava cu apa, pentru mai bine de jumate de ora. La final am turnat deasupra parte din sosul de vin rosu, pastrand cateva linguri pentru decorare.
Este o reteta gustoasa, care necesita putin mai mult timp pentru preparare. Gustul este foarte diferit de tot ce am incercat pana acum, insa astept cu nerabdare noul sezon de vanatoare, pentru a pregati varianta cu vanat. Aroma bogata de vin imbinata cu mazarea proaspata este excelenta!
Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 78-81.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu