Saptamana 21

Saptamanile trecute am vorbit despre primele doua fiice ale regelui Ferdinand I si ale reginei Maria – regina Maria a Iugoslaviei (Saptamana 11) si regina Elisabeta a Greciei (Saptamana 15) – iar in aceasta a 21-a saptamana a proiectului meu as vrea sa scriu cate ceva despre cea mai tanara fiica a suveranilor romani, Ileana.

Principesa Ileana s-a nascut in 1909, primul copil al regelui Ferdinand care s-a nascut la Bucuresti, iar acest “copil al sufletului meu”, dupa cum o numea regina Maria, a avut parte de o existenta cu adevarat zbuciumata.

Extrem de populara in tara, principesa Ileana s-a mutat in Austria in urma casatoriei sale cu arhiducele Anton de Austria-Toscana. In biografia reginei Maria, scrisa de Hannah Pakula , aflam ca regele Carol al II-lea a incurajat acest mariaj al surorii sale cu un membru al casei de Habsburg, pentru ca mai apoi sa foloseasca tocmai acest lucru impotriva tanarului cuplu. Principesa Ileana si sotul sau ar fi dorit sa se stabileasca in Romania dupa casatorie, dar Carol al II-lea a folosit apartenenta arhiducelui Anton la casa de Habsburg ca un pretext pentru a interzice acest lucru, sustinand ca niciun roman nu ar fi de acord cu o astfel de decizie. Se pare ca adevaratele motive ale hotararii sale au fost cu totul altele: Carol al II-lea era profund deranjat de popularitatea mai tinerei sale surori, precum si de faptul ca aceasta a luat partea reginei-mama Elena in conflictul conjugal al Regelui.  

Principesa Ileana purtand tiara cu safire la Bran

Continuand traditia inceputa de regina Elisabeta a Romaniei si continuata cu atata dedicatie de catre regina Maria, Ileana a depus eforturi deosebite in timpul celui de-al doilea razboi mondial, organizand un spital pentru ajutorarea ranitilor.

Catre sfarsitul razboiului, ea s-a mutat inapoi in Romania si a locuit la castelul Bran, pe care l-a mostenit de la mama sa, regina Maria, care s-a stins in 1938. Acest minunat castel a fost baza familiei in anii urmatori, pana la indepartarea monarhiei, cand Ileana a trebuit sa paraseasca din nou tara si sa ia calea exilului, la fel ca si nepotul sau, regele Mihai I.

Viata a purtat-o in Elvetia, Argentina si, mai apoi, in Statele Unite, unde un obiect, de asemenea mostenit de la mama sa, avea sa-i asigure existenta si sa-i inlesneasca inceprea unei noi vieti: este vorba despre minunata tiara cu diamante si safire.

Tiara cu safire cumparata de regina Maria de la Marea Ducesa Vladimir

Acesta tiara a fost achizitionata de regina Maria in urma revolutiei ce a rasturnat casa de Romanov de la conducerea Rusiei, atunci cand minunate bijuterii imperiale au inundat piata europeana. Initial, tiara a fost un dar al tarului Nicolae I pentru sotia sa, iar mai apoi a trecut in posesia bunicilor materni ai reginei Maria a Romaniei, tarul Alexandru al II-lea  si tarina Maria Alexandrovna, in continuare fiind mostenita de fiul acestora, marele duce Vladimir (unchiul reginei Maria a Romaniei) si sotia sa.

O alta bijuterie faimoasa a marii ducese Vladimir, tiara cu perle , a fost achizitionata in aceeasi perioada de regina Maria a Marii Britanii, sotia regelui Geroge al V-lea, si este in prezent una dintre tiarele favorite ale reginei Elisabeta a II-a.

Memoriile principesei Ileana – Traiesc din nou – pe care vi le recomand cu caldura, descriu amanuntit periplul acestei fabuloase tiare. Va marturisesc ca nu cunosc destinatia finala a acestei bijuterii, insa este cunoscut faptul ca principesa Ileana, odata ajunsa in Statele Unite a vandut tiara pentru a cumpara o casa si a incepe o noua viata alturi de familia sa in Lumea Noua.

Regina Maria impreuna cu sora sa Beatrice si fiicele sale
Elisabeta, Ileana & Marioara, Alba Iulia, 1922

Tiara cu diamante si safire a fost purtata de regina Maria la incoronarea de la Alba Iulia alaturi de colierul Cartier primit in dar de la regele Ferdinand, care avea unul dintre cele mai mari safire din lume (acelasi colier a fost purtat de regina Ana cu ocazia casatoriei cu regele Mihai, la Atena, insa fara pandantivul din safir), precum si in cadrul vizitelor oficiale din Marea Britanie si Statele Unite.

Colierul Cartier primit in dar de regina Maria de la sotul sau

In cea din urma parte a vietii sale, principesa Ileana a fost cunoscuta sub numele de Maica Alexandra, in cadrul unei manastiri ortodoxe pe care a infiintat-o in Pennsylvania, S.U.A. A incetat din viata la varsta de 82 de ani, in statul Ohio, nu inainte de a fi viziatat Romania, tara sa natala, pentru ultima oara, in 1990, dupa rasturnarea comunistilor care adusesera atatea nenorociri asupra familiei sale.

Regina Maria purtand tiara si colierul cu safire

“Cartea regala de bucate” dedica un scurt capitol fiicei principesei Ileana, arhiducesa Maria Magdalena a Austriei (vezi tabelul genealogic din Saptamana 15), a carui frate, arhiducele Dominic a beneficiat de retrocedarea castelului Bran, proprietatea mamei sale. In cartea Principesei Mostenitoare, poza dedicata capitolului a fost facuta in Salonul Alb din palatul Elisabeta (aceeasi incapere in care a avut loc interviul special “Sinteza zilei”), in fata unui minunat portret ce o infatiseaza pe regina Maria purtand tiara cu diamante si safire impreuna cu colierul Cartier.

Supa vieneza de cartofi

Am curatat 1 kilogram de cartofi, 3 morcovi, un praz mare, o radacina de telina, o ceapa alba mare si cateva ciuperci.

Ceapa am taiat-o cuburi si am calit-o in unt, dupa care am adaugat morcovii, prazul, telina si o parte din cartofi, totul taiat in cuburi mici, impreuna cu 1 litru de consommé de pui, si am lasat totul la foc mediu. Cand toate legumele erau fierte bine le-am introdus in blender si le-am maruntit bine.

Separat, am calit ciupercile in unt si am fiert restul de cartofi in apa cu sare, dupa care le-am adaugat la supa crema, impreuna cu frunze de tarhon si am amestecat bine, adaugand smantana.

Am condimentat cu sare si piper, iar pentru decorare am folosit smantana si patrunjel verde.

Cand eram copil, supa de cartofi era una dintre felurile ce imi diaplaceau cel mai mult, insa reteta de fata mi-a tihnit mai ales datorita aromei excelente date de praz, ciuperci si tarhon, care este unul din condimentele mele favorite.

Supa de fata se potriveste mai mult unei zile reci de iarna, dar este consistenta si delicioasa, lucru ce o poate recomada si pentru un pranz mai lejer de primavara/vara.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 158.