Saptamana 20

Am urmarit cu mare interes interviul acordat emisiunii “Sinteza zilei” de catre Principesa Mostenitoare si principele Radu, de la Palatul Elisabeta, saptamana trecuta. A fost un dialog extrem de interesant care a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, angajamentul ferm luat de cuplul regal atat fata de tara noastra, cat si fata de institutia monarhica si valoroasele principii ce ii stau la baza. Pornind de la acest moment special, doresc sa starui asupra a doua aspecte, pe care le consider relevante.

         © ASR Principele Radu al Romaniei

                Familia Regala a Romaniei

Mi-a placut enorm dinamica dintre Altetele Lor! O echipa minunata in care cei doi se completeaza reciproc cu mare succes. Daca ne gandim, unul dintre avantajele monarhiei este faptul ca pune in fruntea natiunii familia, fiind cu atat mai mult un model pentru cetateni, ceva palpabil cu care se pot identifica, ceva in ce pot crede sau, si mai important, ceva in ce pot avea incredere.

Un alt aspect care m-a impresionat a fost locatia: Palatul Elisabeta – resedinta oficiala a Familiei Regale in Bucuresti. Aceasta constructie plina de farmec a revenit la viata numai datorita Familiei Regale, care a reusit sa repuna in evidenta valoarea istorica a acestui loc, facand din el unul cu adevarat regal, dar in acelasi timp si functional si chiar intim. Valoarea, functionalitatea, eleganta, intimitatea – toate acestea sunt date de ocupantii actuali ai acestei deosebite cladiri.



Palatul Elisabeta



O locuinta spune multe despre cei care o ocupa. In cazul Palatului Elisabeta, dincolo de eleganta si bun gust, este evidenta prezenta si importanta familiei – acea familie care da sens natiunii – precum si capacitatea acestei familii de a regenera ceva care a fost uitat, desconsiderat si chiar pangarit, capacitatea ei de a readuce ordine, de a potenta valorile trecutului si a duce o viata utila, practica, folositoare celor din jur in prezent, fara a face vreodata compromisuri in ceea ce priveste valorile ce o definesc, printr-o consecventa si o constanta care e greu de gasit in societatea noastra de acum!

Daca lasam Palatul Elisabeta si mergem catre sud, din toate punctele de vedere, ajungem la un alt palat celebru al Bucurestilor – Palatul Cotroceni. Aici salasluieste administratia prezidentiala, insa multi dintre cititorii acestui blog vor fi de acord ca nu acesta este adevaratul motiv al celebritatii de care se bucura palatul.

Cotrocenii sunt un decor impozabil, menit sa confere parca ceva din solemnitatea ce lipseste ocupantilor. Dupa 1989 n-am vazut nici macar o persoana caruia sa-i “stea bine” in jilturile de acolo, chiar daca ocupau sau ocupa si in prezent functia de sef al statului. Nici nu ni s-a aratat vreodata imaginea unei familii model si nici nu am auzit pe cineva care, impartial, sa se adreseze natiunii sau sa caute o cale de mijloc in momente cruciale, de impas, gandindu-se pe termen lung la interesele romanilor, indiferent de culoarea lor politica. Nu am vazut acolo nici continuitate si nici coerenta. Nu am prea vazut nici figura unei “prime doamne” a tarii, care sa aiba glas si completeze “echipa”. Prezenta acesteia ar putea fi benefica pentru societate, daca ea ar constitui un model pentru tineri, in general, sau pentru tinere si femei, in mod particular. Participarea lor pare a fi obligatorie doar o data la 4 sau 5 ani, in functie de caz, atunci cand “varfurile” societatii is aduc aminte de toate acele valori pe care le-au uitat intre timp, inclusiv familia.

In aceste conditii, intelegem de ce aceste persoane nu vor putea vreodata deschide usa caminului lor pentru a ne invita pe noi, cetatenii, inauntru. Ei nu au ce sa ne arate!

Banana loaf with toffee sauce

Reteta de azi, care incheie capitolul dedicat principelui Nicolae, este un minunat desert de inspiratie anglo-saxona. O traducere exacta nu este potrivita, insa Principesa Mostenitoare incerca in “Cartea regala de bucate” o varianta posibila, care mi se pare adecvata: cozonac cu sos caramel.

Pentru inceput am topit 4 linguri de unt si le-am amestecat cu trei sferturi de cana de zahar brun si 2 oua pana cand am obtinut o crema omogena. Am adaugat 2 cani de faina si 2 lingurite de praf de copt treptat, amestecand in continuu, dupa care, tot putin cate putin, am incorporat cateva linguri de lapte, obtinand un aluat moale si umed.

Am zdrobit cu o furculita 4 banane coapte si le-am adaugat peste aluatul de mai sus, dupa care am amestecat totul bine impreuna cu 3 linguri de miere, 2 linguri de unt de arahide si o lingurita de concentrat de vanilie.

Am turnat aluatul intr-o tava unsa in prealabil cu unt si am introdus-o la cuptor (foc mediu) pentru 50 de minute. La final m-am asigurat ca aluatul este copt uniform verificandu-l cu o scobitoare.

Pentru sosul caramel am folosit unt, zahar, apa, un sirop special din zahar si lamaie galbena si verde si concentrat de vanilie. Am pu acestes ingrediente intr-un vas la foc mic, iar cand au inceput sa fiarba am adaugat o conserva de lapte condensate (gata indulcit) amsetecand continuu pana cand sosul s-a ingrosat, avand grija sa nu se arda.

Am servit cozonacul taiat felii, cald cu cu sosul caramel deasupra. Este un desert gustos si foarte satios. El poate fi servit si rece, insa este la adevarata sa valoare atunci cand se serveste caldut.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 150-151.