Jubileul de Diamant

Mai sunt 4 zile pana la evenimentele legate de Jubileul de Diamant al MS regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii de la Londra. Acest Jubileu va fi o sarbatoare imensa, care va cuprinde intreaga capitala britanica pe perioada a 4 zile. Din 1897 nu s-a mai sarbatorit un astfel de eveniment in Marea Britanie. Atunci regina Victoria, Imparateasa Indiei, sarbatorea sase decenii pe tron.

In 2 iunie (aniversarea incoronarii Reginei, care a avut loc in anul 1953), Majestatea Sa va participa la cursele de cai de la Epsom, alaturi de ASR Ducele de Edinburgh. Caii sunt o mare pasiune a Suveranei, cursele de cai fiind nelipsite din agenda regala, astfel ca acest eveniment este foarte potrivit pentru a da startul celebratiilor.

Duminica, in 3 iunie, va avea loc o mare procesiune pe fluviul Tamisa, la care vor participa sute de barci. Regina se va afla pe barca regala, alaturi de alti membri ai Familiei Regale, inclusiv ALR Ducele si Ducesa de Cambridge. In aceeasi zi vor avea loc petreceri stradale, in cadrul carora populatia este incurajata sa imparta masa cu vecinii, o sansa pentru ca intreaga comunitate sa petreaca timp impreuna si sa sarbatoreasca acest eveniment istoric, special.

 

Regina Elisabeta a II-a & stra-strabunica sa,
regina Victoria

 

Ziua urmatoare, in 4 iunie, BBC va organiza un concert extraordinar in fata Palatului Buckingham, concert la care vor lua parte nume consecrate ale muzicii britanice, de la Sir Paul McCartney si pana la Kylie Minogue. Peste un milion de oameni au participat la tombola care a desemnat cei 10 mii de participant la acest concert.

5 iunie marcheza finalul celebratiilor jubiliare. Ziua incepe cu un serviciu religios la Catedrala Sf. Paul, urmat de un pranz la Westminster si se termina cu o spectaculoasa defilare, in cadrul careia Regina si Ducele de Edinburgh vor calatori spre Palatul Buckingham in minunata caleasca de aur, trasa de 6 cai albi. Va fi, cu siguranta, momentul de apogeu al Jubileului. Odata ajunsi inapoi la Palat, intreaga Familie Regala va iesi la balcon pentru a saluta multimea si a admira avioanele care vor survola centrul Londrei.

 

 

Hungarian Pork Fillet

 

Daca saptamana trecuta prezentam o reteta “romaneasca”, azi am considerat de cuviinta sa prezint una ungureasca. Am fost incantat de aceasta reteta, mai ales ca sunt un mare amator de boia sau paprika, care este unul din condimentele mele favorite.

Am inceput prin a prepara un sos unguresc, lesco. Am calit doua cepe rosii pana cand au devenit aurii. Le-am luat de pe foc si am adaugat 3 lingurite de boia dulce si un pic mai mult de o lingurita de boia iute, amestecand bine (trebuie avut grija ca boiaua sa nu se arda deoarece devine foarte amara). Am adaugat rosii taiate cuburi (decojite) peste ceapa si boia, am condimentat cu sare si am intors tigaia la foc mic, cam jumatate de ora. La final, am adaugat ardei gras – rosu, verde si galben – taiat in cubulete si am lasat totul la foc potrivit, fara capac, pana cand ardeii s-au patruns.

Am taiat carnea de porc in felii subtiri, pe care le-am batut cu ciocanul de lemn, dupa care le-am sarat si le-am pregatit la gratar.

Cartofii i-am fiert in coaja, dupa care i-am curatat, i-am taiat in felii rotunde si i-am prajit in ulei, pana au devenit rumeni si crocanti.

Am servit gratarele de porc, alaturi de cartofi si sos lesco, morcovi si fasole verde.

 

Reteta detaliata se afla in cartea “A Taste of Mey”, publicata de The Queen Elizabeth Castle of Mey Trust, 2011, pag. 63 & 130.

Pranz Regal, Windsor 18.05.2012

La sfarsitul saptamanii trecute a avut loc un eveniment de o insemnatate deosebita pentru Suverana britanica – pranzul oferit de Majestatea Sa celorlalti monarhi ai lumii cu ocazia Jubileului de Diamant. O intalnire asemanatoare a avut loc si acum 10 ani cand regina Elisabeta a II-a a sarbatorit 50 de ani pe tronul Marii Britanii, adica Jubileul de Aur. Astfel de evenimente sunt destul de rare in prezent, iar in cazul de fata, pranzul regal, a fost organizat asa incat sa preceada festivitatile ce vor avea loc in prima saptamana din iunie, cand Regina va sarbatori Jubileul alaturi de poporul sau.



Pranz Regal, Windsor 18.05.2012



Evenimentul a avut, dupa cum am observat, o insemnatate deosebita si pentru noi romanii. Pozitia MS regelui Mihai I, la dreapta Reginei Angliei, a consfintit pozitia de senioritate a Majestatii Sale printre capetele incoronate ale lumii, precum si relatia stransa si respectul reciproc ce exista intre Regina Angliei si Regele Romaniei. Nu voi insista asupra legaturilor de rudenie dintre cei doi intrucat am scris destul de mult pe acest subiect (vezi, spre exemplu, Saptamana 7 sau Saptamana 16), insa am vrut sa gasesc o explicatie pentru acesta decizie. Cu siguranta nimic nu se intampla neplanificat in cadrul unei astfel de intalniri, si, in general, tot ceea ce tine de evenimentele regale este amplu gandit si planuit, lucru valabil de la Castelul Windsor si pana la Palatul Elisabeta. Locurile in cadrul fotografiei au fost asignate din timp si au primit sanctiunea Suveranei, de altfel etichetele cu numele fiecarui invitat se pun in mod normal pe jos, in dreptul fiecarui scaun sau loc, iar in poza oficiala de la Windsor aceste etichete pot fi vazute pe podea (ma mir ca nu a existat un paj care sa le adune…). Trebuie mentionat, si acest lucru reiese clar din multe dintre postarile mele precedente, ca regina Elisabeta a II-a este strans inrudita si cu celelate Case Regale europene, cu Regina Danemarcei si cu Regele Norvegiei de exemplu, care desi sunt inca pe tron, nu au fost asezati in imediata apropiere a Reginei. Regele Mihai I sarbatoreste in 2 luni 75 de ani de la urcarea pe tronul Romaniei, la moartea regelui Ferdinnad, iar Simeon al II-lea al Bulgariei se apropie de a 70-a aniversare a succesiunii sale la tronul vecinilor din sud. Consider ca aceasta a fost logica din spatele fotografiei oficiale.

Pentru Romania vizibilitatea la acest nivel este de nepretuit si MS Regele, ALR Principesa Mostenitoare si principele Radu, precum intreaga Casa Regala merita intreaga noastra recunostinta pentru munca neobosita de promovare a imaginii tarii noastre. Este la indemana oricui sa priceapa ca de o astfel de reprezentare are nevoie Romania, iar clasa politica nu este capabila sa ne-o ofere. Casa Regala in deplineste aceasta functie de nenumarate ori pe an, in cadrul unor evenimente mai mult sau mai putin mediatizate in tara, la un nivel de elegant si o constanta din care noi toti putem invata. Personal, am avut un sentiment de mare mandrie la vederea MS Regele si a ASR Principesa Mostenitoare.

Presa a insistat destul de mult asupra controverselor legate de acest pranz regal. Bineinteles ca acesta si este rolul presei, pana la urma. Ce este important de retinut este faptul ca Regina respecta cu sfintenie pozitia sa de monarh constitutional, iar invitatiile au fost facute in urma consultarii Foreign Office-ului. Micile demonstratii din fata Palatului Buckingham nu fac decat sa intareasca democratia si libera exprimare, concepte care stau in centrul activitatii monarhilor europeni. Zvonuriloe conform carora regele Constantin al II-lea al Greciei nu avea sa fie invitat pentru a evita jignirea Guvernului elen au fost ridicole. Dincolo de faptul ca Grecia nu prea are un Guvern care sa poata fi jignit la momentul de fata, cred ca aceasta tara trebuie sa se ocupe de treburi mult mai importante acum. Constantin al II-lea este foarte apropiat de Regina Angliei. El traieste de multi ani in exil la Londra si este nasul de botez al principelui William de Wales (MS Regele Greciei este si nasul Principesei Mostenitoare a Romaniei). A fost, insa, foarte trista absenta surorii monarhului elen, MS regina Sofia a Spaniei, de la acest eveniment. Dincolo de pozitia oficiala a Guvernului spaniol, sotia Regelui Spaniei a fost pusa din nou intr-o situatie delicata si chiar jenanta. Este interesant ca Guvernul iberic a fost de acord cu vizita suveranilor spanioli in Ceuta si Melilla de acum cativa ani, in ciuda protestelor Marocului.

Romanian-Style Baked Pork Chops

Am fost surprins placut sa gasesc aceasta reteta de cotlet de porc la cuptor in stil romanesc in cartea A Taste of Mey. Cu siguranta nu am mai incercat vreodata o astfel de reteta si la noi in familie nu am pregatit, in mod traditional, ceva asemanator. Mi s-a parut insa reteta perfecta de inceput.

Am luat 4 bucati de cotlet de porc si le-am condimentat pe ambele parti.

Am taiat o cepapa alba in felii subtiri pe care le-am calit in ulei de masline pana s-au rumenit, adaugand la final boia de ardei dulce si piper.

Am pus carnea de porc intr-o tava, am adaugat peste ceapa calita si zeama dintr-un borcan de compot de caise. Am taiat jumatatile de caise din compot in felii subtiri si le-am pus deasupra feliilor de cotlet.

Am acoperit tava cu folie de aluminiu si am introdus-o la cuptor pentru 1 ora la 180⁰C, dupa care am luat jos folia si am mai lasat carnea la cuptor pentru cateva minute pentru a se rumeni.

Am servit cotletul de porc cu caise alaturi de cartofi piure si morcovi cu mazare proaspata.

Este o reteta excelenta: aroma dulce a caiselor si a cepei calite merge foarte bine cu carnea de porc perfect rumenita si frageda. Merita incercat!

La pranzul regal de la Castelul Windsor, bucatarul Reginei a pregatit un aperitiv de sparanghel cu ou fiert, felul principal a fost miel cu garnitura de cartofi, anghinare, mazare, morcovi, fasole verde si varza cu salata de rosii si busuioc, pe cand la desert s-au servit capsuni prospeti cu o sralota de vanilie.

Reteta detaliata se afla in cartea “A Taste of Mey”, publicata de The Queen Elizabeth Castle of Mey Trust, 2011, pag. 63.

A Taste of Mey

Castelul Mey, Scotia

Incep azi un nou “proiect”, unul oarecum diferit de ceea ce am facut mai inainte in conexiune cu Cartea regala de bucate a Principesei Mostenitoare a Romaniei. Am vrut sa raman in aceeasi sfera a bucatelor regale pentru ca ma bucura orice oportunitate de a scrie despre aceste doua captivante subiecte: principiul monarchic ramane ceva in care cred cu tarie, iar incercarea retetelor este poate ceva mai putin decat o pasiune, insa ma relaxeaza si in acelasi timp imi aduce satisfactii. O sa am o abordare mult mai flexibila fata de acest proiect, ceea ce imi va permite o mai mare libertate si va pune mai putina presiune pe timpul meu liber care oricum pare sa se ingusteze treptat.

In timp ce eram inca la lucru cu retetele publicate de ASR Principesa Margareta, am avut sansa sa descopar o noua lucrare, publicata anul trecut in Regatul Unit. Cartea se numeste A Taste of Mey si a fost editata de Christina Murray, in favoarea The Queen Elizabeth Castle of Mey Trust. Aceasta fundatie se ocupa intretinerea si conservarea Castelului Mey, resedinta privata a Reginei Elisabeta, Regina-Mama, aflat in partea de nord a Scotiei. Este oarecum mai putin cunoscut faptul ca acest castel, dupa cum ne informeaza chiar Introducerea scrisa de Ducele de Rothesay (titlul scotian al Printului de Wales), a fost singura casa aflata vreodata in proprietatea personala a Reginei-Mama a Marii Britanii, in lunga sa viata de peste un secol.

Cartea este de o calitate deosebita, contine un numar impresionant de retete – unele favoritele reginei Elisabeta, altele asociate doar cu acest loc special. La fel ca si Cartea regala de bucate, A Taste of Mey is propune mult mai mult decat a insira niste simple (sau mai putin simple) retete. Lucrarea contureaza imaginea unui loc deosebit si re-creeaza o atmosfera. Fiecare reteta este ca o piesa dintr-un joc de puzzle, iar amintirile si anecdotele completeaza tabloul. Majoritatea retetelor au un specific britanic. Unele, cu siguranta, nu voi putea sa le prepar datorita imposibilitatii de a procura ingredientele necesare. Cu toate acestea, ma voi stradui sa fac cat mai multe dintre ele si sa ma bucur la maxim de aceasta noua “aventura”.

10 Mai 2012

Traiasca Regele !

10 Mai 2012

Saptamana 63

As avea foarte multe de spus in aceasta saptamana pentru ca e un moment tare special pentru mine, dar, ca niciodata, vreau sa patrez postarea scurta si la obiect!

Acum un an, doua luni si 17 zile incepeam acest blog cu primele doua postari si prima reteta din Cartea regala de bucate a Principesei Mostenitoare a Romaniei. Iata ca, dupa 64 de retete, am ajuns la final! 

A fost o “calatorie” superba din foarte multe puncte de vedere: am invatat multe, m-am ambitionat, am impartasit niste lucruri care-mi sunt dragi si la care tin mult cu aproape 9000 de oameni din toata lumea si sunt super multumit de ceea ce am realizat. Imi aduc aminte cu drag de fiecare reteta pe care am facut-o, de fiecare poza, de fiecare text. Ce mi-a placut cel mai mult a fost sa impart dintre felurile de mancare cu oamenii care-mi sunt dragi si care imi fac viata mai frunoasa, fiecare in felul lui. Saptamana aceasta voi scrie despre doua retete - ultimele doua - un desert al reginei Elena si unul al principesei Margareta a Danemarcei, bunicile Principesei Mostenitoare.

Anul ce a trecut a adus cateva evenimente care imi vor ramane pentru totdeauna in memorie: Cartea regala de bucate, care intr-un fel mi-a schimbat viata, apoi placerea de a o intalni pentru prima data pe Principesa Mostenitoare, atunci cand a vizitat Clujul, am “devorat” Dearest Missy a Dianei Mandache ca pe cea mai rafinata dintre trufe, am urmarit cu placere nunta regala din Londra, dar mai ales am stat in picioare cu sufletul plin de bucurie la intonarea imnului regal la Atheneul Roman cu ocazia Jubileului de 90 de ani a regelui Mihai si am plans cand am auzit discursul MS din fata Parlamentului…

In continuare, nu am cuvinte sa imi exprim admiratia si respectul pentru MS Regele, pentru ALR Principesa Mostenitoare si principele Radu. Ei continua sa fie un model de ne-egalat in viata publica din Romania si merita toata consideratia noastra. Raman acelasi neclintit sustinator al principiului monarhiei constitutionale si cred in beneficiile pe care le-ar aduce in Romania aceasta forma de guvernamant. 

Acum voi lua o scurta pauza ca sa ma bucur de primavara, dupa care intentionez sa revin cu un nou proiect, bazat pe aceeasi filosofie: De Gustibus… Traiasca Regele!!!

Inghetata de cafea

N-am mai facut niciodata inghetata si, avand in vedere ca nu sunt bautor de cafea, pare destul de interesant ca acesta sa fie primul tip de inghetata pe care il pregatesc in casa. Avand in vedere ca este o reteta care ii aduce Principesei Mostenitoare aminte de regina Elena si de timpurile placute petrecute in Italia, mi-a facut placere sa o prepar. Imi imaginam ca va fi mai greu…

Am inceput prin a pregati o cafea tare, pe care am lasat-o la racit.

Separat, am batut 4 galbenusuri cu zahar pana cand amestecul a capatat o culoare albicioasa.

Am incalzit la bain-marie doua cutii mici de smantana lichida, una cu continut ridicat de grasime si una degresata, pana cand au inceput sa fiarba. Am lasat smantana sa se raceasca putin dupa care am adaugat-o treptat la amestecul de zahar si galbenus, amestecand constant. Am pus acest amestec la bain-marie si l-am incalzit la foc mic, fara a-l lasa sa fiarba, dupa care am adaugat cafeaua treptat, continuand sa amestec bine.

Am turnat compozitia intr-un vas de plastic cu capac, pe care l-am introdus la congelator. Principesa sugereaza sa se amestece inghetata din 2 in 2 ore intr-un interval de 12 ore pentru a se evita formarea micilor particule de gheata. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am permis o atat de riguroasa si discilpinata abordare, insa pot sa spun ca am avut o revelatie – e cel mai usor, dupa parerea mea, sa amesteci inghetata cu blender-ul!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 18.

Rød grød med fløde

(desert cu rubarba, cocaze rosii si smantana)

Am avut un noroc mare cu o prietena din Sebes care mi-a dat cadou o plasa de rubarba, asa ca Lavi, fara sa-ti dai seama ai avut un aport serios la acest blog. Sincer, n-as fi stiut de unde sa fac rost de acest ingredient in Cluj. 

Am gustat prima data rubarba in anul 1996, cand eram in vizita la prietanii mei din Anglia. Mi s-a parut un ingredient curios, insa un desert care nu parea foarte promitator s-a dovedit a fi o experienta culinara placuta. Eu oricum sunt un mare amator de dulce-acrisor. Aceasta reteta nu este prima pe care o prepar folosind rubarba – vezi Saptamana 51, insa este cea mai reusita. Daca stau sa ma gandesc, probabil cel mai bun desert pe baza de rubarba l-am gustat la Blaj – vezi  Saptamana 30.

Pe deasupra, Lavi mi-a daruit rubarba gata curatata, deci tot ce a trebuit sa fac a fost sa tai tijele in bucati mici, pe care le-am acoperit cu apa si le-am pus la fiert cu zahar. In momentul in care rubarba s-a inmuiat, am adaugat la fiert coacazele rosii. Am tinut totul la foc potrivit pana cand s-au inmuiat bine si fructele dupa care am strecurat totul prin sita. Am obtinut un sos de o culoare rosie si un gust minunat, dulce-acrisor.

Separat, am dizolvat amidon alimentar in apa rece si l-am adaugat deasupra siropului de mai sus, amestecand bine, la foc mic, pana cand a dat un clocot si s-a ingrosat putin. L-am lasat la racit, dupa care l-am servit cu smantana. 

Este un desert delicios! Dificultatea consta doar in procurarea coacazelor rosii, care la noi au un pret decadent. Aproape ca imi vine o idee antreprenoriala, ceea ce mi se intampla extrem de rar mie.

In copilarie, bunica mea imi pregatea gris in lapte, pe care il acopeream cu o superba dulceata de visine, facuta in casa. Este, intr-un fel, echivalentul meu la reteta principesei Margareta a Danemarcei, asa cum regina Maria isi aducea aminte de Mehlbrei-ul servit la masa reginei Victoria. Un mod foarte potrivit de a incheia acest proiect al meu, la o zi dupa aniversarea Principesei Margareta a Romaniei.

La multi ani, Alteta!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 23.

© Familia Regala a Romaniei

ASR Principesa Mostenitoare a Romaniei

La multi ani !!!

Principesa Mostenitoare a Romaniei implineste azi 63 de ani.

Sanatate, fericire si multa putere de munca!



© Familia Regala a Romaniei



Saptamana 62

Blazonul ducilor de Galliera

Cea de-a treia sora a reginei Maria a fost principesa Beatrice, cunoscuta in familie sub numele de Baby Bee sau Bea. La fel ca si Maria, Beatrice s-a nascut in Anglia, la Eastwell Park, cu noua ani dupa sora ei cea mai mare. In paginile cartii Dearest Missy aflam multe informatii despre tineretea principesei Beatrice si despre legatura sa cu Ducesa de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha, mama sa.

ASR principesa Beatrice de
Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha

Mai putin cunoscut este faptul ca Beatrice a fost extrem de indragostita de varul sau primar, Marele Duce Mihail Alexandrovich, fratele tarului Nicolae al II-lea, cu care ar fi vrut sa se casatoreasca in primii ani ai secolului al XX-lea. Relatia si corespondenta dintre ei, care nu au avut ca finalitatea castoria, sunt descrise in cartea scrisa de Rosemary & Donald Crawford. Se pare ca principalul motiv care ar fi stat in calea tanarului cuplu a fost impotrivirea Bisericii Ortodoxe fata de casatoriile intre veri primari. Mama principesei Beatrice, Ducesa de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha, era sora tarului Alexandru al III-lea, tatal Marelui Duce Mihail al Rusiei. Cu toate acestea, in aceeasi perioada, Victoria Melita, sora mai mare a principesei Beatrice, se casatorea cu varul sau primar, Marele Duce Kyrill, luand calea exilului si atragand dizgratia Tarului si mai ales a tarinei Alexandra, fosta sa cumnata.

ASR Ducesa de Galliera

Se pare ca tanara principesa a fost puternic afectata de acest esec sentimental. Cunoscand acum tristul deznodamant al familiei Romanov, ne dam seama ca neimplinirea visului sau de a deveni Mare Ducesa a Rusiei sau chiar Tarina i-a salvat, cel mai probabil, viata. Principesa Beatrice a trait pana la varsta de 82 de ani, inchizand ochii in 1966, in Spania.

Ducesa de Galliera alaturi de sora sa, Regina Romaniei,
si fiicele acesteia, Alba Iulia, 1922.

De Spania s-a legat puternic destinul principesei Beatrice. In anul 1909, ea s-a castorit cu Ducele de Galliera, varul regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Se pare ca dorinta principesei de a-si pastra releigia anglicana a stat la baza multor nefericiri pentru noul cuplu, inclusiv faptul ca le-a fost interzis, initial,  sa se stabileasca definitiv pe teritoriul spaniol. Alte surse mentioneaza ca un posibil motiv al exilului Ducesei de Galliera a fost nemultumirea regelui Alfonso al XIII-lea fata de refuzul acesteia de a-i raspunde la avansuri. Reputatia Regelui este bine-cunoscuta, insa trebuie mentionat ca el era casatorit din 1906 cu verisoara primara  a principesei Beatrice, Victoria Eugenia de Battenberg, insa casatoria lor a fost una extrem de nefericita.

Oua coapte in cartofi

Am incercat ieri prima reteta inclusa de Principesa Mostenitoare in capitolul dedicat bunicii sale paterne, regina-mama Elena a Romaniei. Este o reteta asociata cu copilaria si pot spune sincer ca si eu m-am bucurat de ea ca un copil. Din propria copilarie imi aduc minte cu drag de noptile reci de iarna cand, aflati in casa bunicilor, am petrecut momente minunate jucand remi si mancand cartofi copti la cuptor, cu unt si nelipsitele pahare cu zeama de varza murata. O cina delicioasa pe care, daca ma gandesc bine, nu am mai repetat-o de atunci… Reteta Reginei-Mama este putin mai rafinata si la fel de gustoasa.

Am inceput prin a spala bine coaja a 2 cartofi albi, mari, pe care i-am dat mai apoi prin unt moale si sare, dupa metoda invatata in State, unde cartofii copti sunt serviti ca si garnitura oarecum traditionala la friptura de vita. Am incalzit cuptorul la temperatura maxima, am invelit cartofii, unsi si sarati, in folie de aluminiu si i-am pus la cuptor timp de o ora. Aici depinde cat de mari sunt cartofii, insa dupa o ora puteti verifica daca sunt patrunsi sau nu. In cazul de fata eu am avut doi cartofi chiar mari, asa ca au trebuit tinuti la cuptor peste o ora si jumatate.

Odata copti, am scos cartofii si i-am lasat sa se raceasca putin, dupa care am taiat fiecare cartof pe orizontala, obtinand ca un fel de capac. Am scobit cartofii avand grija sa nu rup marginile si am amestecat miezul astfel obtinut cu putin unt, smantana, branza razuita, sare si cozile de la o ceapa verde. Am pus putin din acest amestec in fiecare cartof, lasand loc pentru cate un ou. Dupa ce am spart si adaugat ouale, am reintrodus cartofii la cuptor, pana cand ouale erau facute (aproximativ 10 minute). Am servit cartofii copti umpluti cu oua impreuna cu restul de amstec de cartof, samnatana, branza etc. si am decorat cu ceapa verde taiata marunt.

Imi pot imagina de ce copiii ar fi incantati de un astfel de fel de mancare!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 16.