Saptamana 18

Traiasca Regele in pace si onor!

10 Mai este una dintre zilele cele mai pline de semnificatie in ceea ce priveste Romania, iar acesta zi nu poate fi separata in niciun fel de monarhie!

Istoria si existenta tarii noastre au fost definite de marile evenimente ce au avut loc, de-a lungul anilor, in aceasta zi, iar monarhia romana a stat alturi de popor, ghidandu-l in aceste momente definitorii in evolutia sa.

In anul 1866, pe 10 Mai, Principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, depunea juramantul in fata Parlamentului de la Bucuresti, devenind Carol I, domnitor al Romaniei. Se inaugura astfel cea mai prolifica domnie din istoria tarii noastre, o perioada caracterizata de mari transformari menite a moderniza profund Romania si a o aduce la nivelul celorlalte natiuni ale Europei.

Unsprezece ani mai tarziu, pe 10 Mai 1877, acelasi Carol I proclama Independenta de stat a Romaniei fata de Sublima Poarta, iar prin participarea armatei noastre la razboiul ruso-turc din acelasi an, se puneau bazele statului roman modern si independent.

In 1881, tot pe 10 Mai, avea loc incoronarea lui Carol I ca rege al Romaniei si, implicit, ridicarea tarii noastre la rangul de regat.

© ASR Principele Radu
Ordinul Carol I

Acste trei momente au fost cruciale in definirea noastra ca natiune si de aceea fiecare roman are datoria a le cunoaste si respecta: cei in varsta sa isi reaminteasca, iar cei mai tineri sa invete…

10 Mai 2011 este un moment potrivit pentru noi toti sa privim inainte cu optimism, reflectand, in acelasi timp, asupra marilor momente din istoria noastra si incercand sa extragem cat mai multe invataminte pentru viitor. Este, de asemenea, un moment bun pentru a recunoaste meritele extraordinare ale regelui Carol I si a sarbatori, alaturi de Casa Regala , pe acest mare roman si realizarile care s-au infaptuit in vremea si sub patronajul sau! Daruirea si dragostea fata de tara sa adoptiva sunt o inspiratie pentru noi toti.

Departe de casa si departe de tara de acest 10 Mai, gandurile mele cele mai calde merg catre MS regele Mihai I si Familia Ragala a Romaniei, carora le doresc viata lunga, sanatate si puterea de a duce mai departe proiectele lor. Atat noi, cat si generatiile ce vin din urma, ne bazam pe sunstinerea lor si pe simtul datoriei, care ii caracterizeaza si care ii recomanda ca unic model al societatii noastre!

***

Saptamana trecuta am scris despre marele eveniment ce a marcat noua generatie regala din Marea Britanie, iar azi doresc sa fac o prezentare a institutiei in fruntea careia Ducele si Ducesa de Cambridge vor sta, la un moment dat.

Monarhia britanica este poate cea mai cunoscuta dintre monarhiile lumii datorita, in principal, vizibilitatii sale crescute, care i-a transformat membrii in adevarate celebritati ale momentului. Bineinteles acest lucru are un pret, iar acest pret este chiar unul ridicat. Este greu de inchipuit aceasta tara in absenta institutiei monarhice. Inclusiv numele official, Regatul Unit, tradeaza aceasta asociere care este adanc intiparita in constiinta colectiva. Daca formele de guvernamant ale celorlalte state membre ale lumii mai sunt, sau ar putea fi, pentru unii un mister, cand vine vorba de Marea Britanie toata lumea stie ca in fruntea tarii se afla Regina. Monarhia britanica este legatura vie cu trecutul natiunii, Majestatea Sa regina Elisabeta a II-a fiind descendenta regelui Egbert, care transforma Anglia intr-un regat in anul 829 d.Hr.

© The British Monarchy
MS Regina Elisabeta a II-a

Institutia monarhica britanica a suferit transformari imense in cele peste 10 secole de existenta. In ziua de azi, regina Elisabeta a II-a domneste, dar nu guverneaza, urmand, de altfel, exemplul reginei Victoria care a inteles ca pentru a supravietui revolutiei industriale, monarhia trebuie sa se multumeasca cu un rol desi mai putin potent, totusi relevant si folositor.

Ca si in cazul celorlalte monarhii ale Uniunii Europene, in Marea Britanie si Irlanda de Nord, monarhia are rolul de a fi un simbol al unitatii si continuitatii. Aproape tot ceea ce inseamna act oficial sau demers oficial este facut in numele Reginei. Titlul corect al Guvernului este „Guvernul Majestatii Sale” si nu Guvernul Marii Britanii, spre exemplu. Trebuie aici mentionat ca si Opozitia este a Majestatii Sale. Aproape toate institutiile publice, de la fortele armate si pana la politie, isi desfasoara activitatea in numele reginei Elisabeta a II-a. Nici un act al Parlamentului nu este legal pana cand nu capata semnatura suveranei, chiar daca acest proces este, in zilele noastre, o simpla formalitate.

Inca din Evul Mediu, puterea monarhilor britanici a inceput sa se erodeze. Ca si monarh constitutional in secolul XXI, regina Elisabeta a II-a are dreptul de a sfatui, si de a fi informata. Istoricul Walter Bagheot, care in secolul al XIX-lea  a facut cea mai temeinica analiza a Constitutiei nescrise a Regatului Unit, concluziona ca puterea suveranilor britanici, asa cum reiese ea din cutuma, traditie si precedent, se limiteaza la dreptul de a fi consultat, dreptul de a incuraja si dreptul de a avertiza.

In teorie, Regina convoaca in continuare Parlamentul. In practica insa, aceasta putere a fost anulata de tensiunile ce au culminat cu Declaratia Drepturilor din 1689, care a abolit, de asemenea, conceptul dreptului divin al monarhilor britanici.

La inceput de secol XXI, obligatiile constitutionale ale Reginei sunt limitate. In mod traditional ea deschide Parlamentul, nici Camera Comunelor si nici cea a Lorzilor neputand sa-si reia activitatea decat dupa discursul suveranei. Acest discurs este insa scris de catre cabinet si descrie activitatea viitoare a Guvernului in sesiunea ce urmeaza a incepe, inclusiv viitoarele proiecte legislative. Ceremonia deschiderii Parlamentului subliniaza extrem de sugestiv rolul monarhiei constitutionale in Marea Britanie. Desfasurata cu mare fast, pentru care britanicii sunt renumiti, ea demonstreaza importanta monarhiei si rolul acesteia in buna desfasurare a procesului de guvernare.

Desi nu are, in mod real, puterea de a convoca Parlamentul, suveranul britanic poate sa-l dizolve. In zilele noastre, dizolvarea se face printr-o proclamatie regala la cererea premierului, insa expertii in drept constitutional sustin ca acesta este unul dintre putinele prerogative de care suveranul britanic dispune si pe care ar putea sa-l foloseasca intr-un moment de criza sau necesitatea absoluta. Un alt prerogativ important este acela de a refuza dizolvarea Parlamentului, in cazul in care legislativul ar putea sa-si continue activitatea sau daca, spre exemplu, s-ar putea considera organizarea de alegeri generale ca avand un efect negativ asupra tarii, precum si in cazul in care s-ar putea gasi un alt premier care sa poata prelua conducerea executivului.

© The British Monarchy
MS Regina Elisabeta a II-a

Dupa cum am vazut, puterea suveranei britanice este limitata, insa influenta ei este mai mult decat considerabila. In cei 59 de ani de domnie, Elisabeta a II-a a avut 13 prim ministri, incepand cu Sir Winston Churchill si pana la actualul James Cameron. Fiecare dintre premieri a urmat cu strictete traditia informarii suveranei, care este tinuta la curent cu problemele oficiale in cadrul intalnirilor saptamanale. Ca urmare, inevitabil, Regina dispune de o experienta considerabila care o recomanda ca fiind un consilier ce poate fi de un real ajutor primului ministru. Cutiile rosii ce contin actele oficiale ale Guvernului, precum si telegramele Foreign Office-ului ii sunt livrate in fiecare zi, indiferent de resedinta in care se afla, fie ea oficiala sau privata. Departamentele guvernamentale trimit, la randul lor, rapoarte Reginei. Cu toate acestea, sau, mai degraba, tocmai din aceasta cauza, Regina nu exprima niciodata vreo simpatie politica. Institutia monarhiei ramane intotdeauna deasupra politicii, impartiala. Suveranul a pierdut capacitatea de a alege primul ministru, intrucat acesta este de fiecare data liderul majoritatii din Camera Comunelor, care se determina in urma alegerilor, prin vot direct, insa in cazul unei situatii ambigue ar putea sa ia o decizie in ceea ce priveste numirea. Chiar si in acest caz, cu siguranta, o decizie nu ar fi luata fara consultarea premierului aflat in exercitiu.

Legatura oficiala dintre Guvern si suveran este demonstrata si in cazul vizitelor oficiale. Regina, in calitatea sa de principal reprezentant al Regatului Unit in relatie cu alte state, este de fiecare data insotita de ministrul de externe, sau de un membru al acestui minister, care ii ofera consultanta politica.

© The British Monarchy
MS Regina Elisabeta a II-a si Printul de Wales

Atunci cand deschide Parlamentul, primeste demnitari straini sau confera medalii si ordine, Regina nu constituie doar o atractie turistica, ci un simbol al natiunii britanice si un element de stabilitate intr-o lume aflata intr-o continua schimbare. Recentele sondaje de opinie arata continua sustinere pe care poporul o are fata de institutia monarhica, care se afla si ea intr-un proces de transformare, modernizare si eficientizare.                   

 Este important de mentionat aici, mai laes in urma nuntii regale din 29 aprilie, proiectul de revizuire a regulilor de succesiune, ceea ce arata ca monarhia britanica se vrea in pas cu realitatile sociale ale secolului nostru. Se poate spune cu incredere ca pentru poporul britanic Elisabeta a II-a nu este doar ocupanta unei functii importante in stat. In cei 59 de ani de domnie ea si-a castigat respectul, admiratia si afectiunea britanicilor si a unui numar impresionant de cetateni din Commonwealth datorita extraordinarului simt al datoriei, precum si a principiilor morale solide. Sunt putini cei care fac aceeasi slujba pentru o perioada atat de lunga de timp, iar in conceptia Elisabetei a II-a, a fi monarh este o datorie pe viata.

Sufleu de braza, copt de doua ori

Inchei azi capitolul dedicat mostenitorului coroanei britanice cu o reteta fina, eleganta, care poate oricand sa va transforme in gazda perfecta! Este o reteta care, desi nu foarte dificila, nu poate fi realizata in graba si necesita o oarecare finete. Insa acesta minunata “Carte regala de bucate” ne ofera oportunitatea de a invata cum sa realizam sufleul rascopt perfect.

Am inceput prin a unge cu unt 10 forme circulare, de dimensiuni medii, ce pot fi introduse la cuptor. Am incalzit apoi, intr-o cratita, 3 cani de lapte impreuna cu putina nucsoara. Sparat, am topit trei sferturi dintr-un pachet mic de unt si am am adaugat faina alba (cam doua treimi de cana) si am amestecat putin, avand grija ca amestecul sa nu se rumeneasca prea tare si sa nu-si schimbe culoarea.

Am adaugat laptele cu nucsoara peste amestecul de unt si faina, putin cate putin, amestecand cu telul pana s-a format o pasta alba, fara cocoloase. Am luat cratita de pe foc si am adaugat 2 cani jumate de branza elvetiana, rasa marunt, pana s-a topit. Peste acest amestec, am adaugat sase galbenusuri si o lingura de mustar, dupa care am amestecat bine.

Am batut albusurile de la sase oua pana au devenit spuma si le-am adaugat peste amestecul de mai sus. Am incorporat aceasta spuma cu mare grija (vezi Saptamana 8), dupa care am turnat aluatul obtinut in formele unse cu unt, pe care le-am introdus intr-o tava cu apa (bain-marie), la cuptorul incalzit in prealabil, pentru jumatate de ora, pana au crescut.

Am pregatit un sos de branza din smantana dulce (o cutie mica), putin lapte, putina nucsoara, o lingura de mustar si o cana jumate de branza elvetiana rasa marunt. Am amestcat totul pana cand branza s-a topit de tot.

Odata scoase din cuptor si racite, am rasturnat formele de sufleu intr-o farfurie, le-am acoperit cu sosul de branza si le-am bagat la cuptor pana cand s-au rumenit bine si au devenit aurii.

Aceasta reteta mi-a confirmat ca pot sa fac un sufleu reusit chiar si intr-o bucatarie ne-profesionista, iar gustul este demn de cele mai elegante sufragerii: o combinatie usoara de branza si nucsoara, eleganta, subtila si de foarte mare efect.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 76-77.