18.6.12

Londra, 3 & 5 iunie 2012






Dupa cum se si anunta, Jubileul de Diamant a fost un moment istoric, plin de simbolism, dar mai ales plin de evenimente care au indemnat la unitatea societatii si sarbatorirea lucrurilor care ii apropie pe britanici. Am avut marea fericire de a participa la o parte din evenimentele ce au avut loc in capitala britanica cu acest prilej.
Daca la cursele de cai de la Epsom nu m-as fi gandit niciodata sa particip, nefiind un impatimit al echitatiei si neavand vreo haina care sa imi poata garanta patrunderea pe poarta de intrare, am tinut neaparat sa vad procesiunea ambarcatiunilor de pe Tamisa, din 3 iunie. Vremea a fost tipic britanica si, dincolo de faptul ca era ploios, a fost si frig. Stiind ca intreaga procesiune urma sa dureze ceva vreme si ca urma sa parcurga o distanta de peste 10 km, nu mi-am pus problema ca nu vom vedea totul destul de bine. Nu am calculat insa faptul ca alti peste un miliom de oameni vor dori, ca si mine, sa vada acest spectacol naval si nici ca, din motive de siguranta, nu toate locurile vor fi accesibile spectatorilor. In mai putin de o ora a trebuit sa trecem la planul B, care nu era tocmai definit. Am parcurs o distanta considerabila pe jos evitand zonele blocate si multimile de oameni de pe strazi si am ajuns intr-un tarziu de la London Bridge la Blackfriars Bridge, unde, spre fericirea noastra, era inca permisa intrarea spectatorilor. Am asteptat la coada, dupa care ne-am luat mandrii pozitiile in al patrulea rand de spectatori de pe pod si ne-am inarmat cu rabdare si pelerine de ploaie. Pe cladirea din stanga noastra, in apropierea Oxo Tower, era o imagine de dimensiuni impresionante care infatisa Familia Regala salutand multimea adunata in fata Palatului Buckingham cu ocazia Jubileului de Argint al Reginei, in 1977. Aceasta imagine acoperea in intregime cladirea. Vantul batea destul de puternic ceea ce m-a facut sa ma gandesc la siguranta participantilor ce aveau sa o insoteasca pe Regina in ambarcatiuni de dimensiuni reduse. Nu am auzit sa fi fost vreo problema grava. 








A fost un sentiment deosebit cand am inceput sa vedem blitzurile in fata noastra, la ceva distanta, pe malul opus. Stiam atunci ca flotilla se indreapta spre noi, iar eu relizam cu mare emotie ca va fi pentru prima oara in viata cand o voi vedea, in carne si oase, pe Regina Marii Britanii. Oamenii de langa noi incepeau sa se agite tot mai mult, iar steguletele nu mai conteneau sa fluture in nervoasa asteptare. Britanicii sunt un public tare civilizat, dar despre asta voi vorbi putin mai incolo. Pe langa alte ambarcatiuni, Regina a fost precedata de o clopotnita plutitoare, insa vantul a fost atat de puternic incat, desi vedeam deja bine cum clopotele mari, ca de biserica, se agitau in fata noastra, sunetul a ajuns la noi destul de tarziu. Barca Reginei – The Spirit of Chartwell – arata splendid, dar, sincer, nu am vazut detalii intrucat mi-am tinut ochii fixati pe silueta in alb care facea de zor cu mana miilor de oameni adunati sa o vada. A fost un moment extrem de impresionant pentru mine, chiar daca de pe pod, totul aparea de dimensiuni reduse. Este interesant de stiut ca unul dintre vase – Amazon – a participat si la Jubileul de Diamant al reginei Victoria, in 1897.








In ziua de 4 iunie, am avut marea placere de a intalni din nou pe ASR principele Radu al Romaniei, in fata sediului Ambasadei Romaniei din Belgrave Square. ASR a avut bunavointa sa petreaca cateva momente cu noi si sunt fericit sa am, in sfarsit, o fotografie care sa-mi aduca aminte de acest moment. Intr-un mesaj anterior, ii uram ASR “La multi ani!” cu ocazia zilei sale de nastere  care urma sa aiba loc pe data de 7 iunie.
Ziua de 5 iunie urma sa fie apogeul sarbatorilor regale prilejuite de Jubileu. Ne-am trezit foarte devreme si am ajuns in Centrul Londrei plini de emotia celui care vrea sa vada cat mai mult, dar nu stie exact incotro sa o apuce. Green Park, unde planuisem initial sa stam, era inchis publicului si oricum nu ne-ar fi ajutat prea mult deoarece scena si tribunele construite pentru concertul din 4 iunie stateau inca in picioare si blocau complet privelistea inspre Palat. In concluzie, am mers, mai mult in fuga, pe langa Hotelul Ritz, inspre Palatul St. James, iesind in artera principala – The Mall – undeva intre Clarence House si Marlborough House. Am prins locuri in randul 3, cu o priveliste neobstructionata. Am fost uimit de atmosfera de sarbatoare din jurul nostru. Englezii fac o adevarata arta din asteptatul pe trotuar. Nu e de mirare ca unii dintre ei asteapta inca din timpul notii pentru a-si asigura un loc bun la evenimentele regale. Poate ca, in conditii climaterice mai putin potrivnice, ne-am fi incumetat si noi sa dormim la o adresa atat de buna din City of Westminster, dar date fiind ploaia, vantul si temperaturile joase, am preferat sa ne asumam un risc. Dupa cum spuneam, arta de a astepta evenimentele regale trebuie sa fi fost desavarsita de catre britanici. Majoritatea dintre ei apar cu saci de dormit sau scaune pliante, iar la pranz ies la iveala din lazi frigorifice portabile sandwich-urile, vinul sau sampania (servite in mod obligatoriu din pahare de plastic ce iau forma veritabilelor pahare de sticla) si desertul – prajitura sau traditionalele capsuni cu frisca. Bineinteles totul este impodobit cu steagul Regatului Unit sau macar cu culorile rosu, alb, albastru. Atmosfera a fost extrem de placuta. Oamenii prietenosi si dornici sa imparta experienta cu cei din jur. Tonul vesnic respectuos, gesturile calculate asa incat sa nu deranjeze.






Nu mult dupa ora 10 dimineata am vazut-o pe Majestatea Sa in limuzina Bentley, care a dus-o la Catedrala Sf. Paul, unde a avut loc o mare slujba religioasa. Am fost surprins sa o vad alaturi de domnisoara sa de onoare, in loc de ASR Principele Consort. Abia atunci am aflat ca Ducele de Edinburgh fusese internat in spital ca urmare a unei infectii. Aceasta prima procesiune regala a fost foarte sobra si nu a avut nimic din ce avea sa urmeze cam 5 ore mai tarziu. Am ascultat slujba la difuzoarele instalate de-al lungul bulevardului si am savurat superbele piese corale ce insotesc slujbele anglicane. Diferite batalioane ale Garzii Regale treceau pe bulevard si aduceau multimea la un adevarat delir, in special fanfarele. Aceste scurte episoade de zgomot au facut asteptarea mai usoara.



Nu stiu cum sa descriu mai bine vuietul facut de multime in momentul in care procesiunea regala a ajuns in dreptul nostru, pe fundalul celor 60 de salve de tun! Iar daca uralele ce au intampinat cavaleria au fost asurzitoare, atunci cand caleasca regala, trasa de 6 cai albi, a ajuns in dreptul nostru pot sa spun ca era o adevarata explozie de urale si strigate “God Save the Queen”. Trebuie aici sa fac o corectura la postarea mea anterioara: in cadrul Jubileului de Aur, Regina a folosit caleasca aurita construita in secolul al XVIII-lea, care este de obicei trasa de 8 cai, insa in cadrul Jubileului de Diamant dorinta Reginei a fost sa fie cat mai bine vazuta de public, astfel incat  a parcurs distanta de la cladirea Parlamentului  pana la Buckingham intr-o trasura descoperita – the 1902 State Landau – construita pentru Edward al VII-lea. Imediat dupa caleasca Reginei, care a fost insotita de Ducesa de Cornwall si Printul de Wales, a urmat caleasca in care se aflau Ducele si Ducesa de Cambridge, alaturi de ASR principele Henry de Wales. Procesiunea a trecut pe langa noi in aproximativ 2 minute, dar au fost probabil cele mai intense 2 minute pe care le-am trait. Fara sa avem vreo speranta de a vedea Familia Regala pe balconul Palatului Buckingham, am continuat sa privim sfarsitul procesiunii, insa in momentul in care am vazut ca ne putem alatura multimii pe pavimentul bulevardului, nu am ezitat sa o facem. 




A fost o senzatie deosebita, iar multimile covarsitoare, insa pentru niciun moment nu ne-am simtit impinsi sau claustrofobi. Multimea se misca elegant, cu rabdare. Fara sa ne dam seama am ajuns chiar in fata portii Palatului, cam in al 5-lea rand de oameni. Deja incepuse ploaia, dar am asteptat cu rabdare iesirea Reginei la balcon, moment care a fost intampinat cu niste urale iesite din comun si s-a cantat imnul. Avioanele au zburat desupra Palatului, perfect aliniate si au lasat in urma lor fumul de culoare rosie, alba si albastra. A fost un sfarsit demn de un moment istoric!












Coronation Chicken





A Taste of Mey ofera o varianta mai simpla a acestei retete inventate cu ocazia incoronarii reginei Elisabeta a II-a, in 1953. Anii '50 au fost inca dificili in Maria Britanie, care se confrunta cu urmarile celui de-al doilea razboi mondial, iar carnea se gasea destul de greu. Optiunea unei retete cu pui era mult mai fezabila. Exista mai multe variante ale acestei retete, iar eu am incercat una dintre ele, pe care o prezint mai jos.

Am pregatit carnea de pui la gratar. Am folosit piept dezosat, fara piele. L-am condimentat simplu, cu sare si piper negru. Am taiat gratarele de pui in bucati mici, le-am lasat sa se raceasca, dupa care le-am amestecat cu un sos obtinut din ceapa alba, calita in ulei, pasta de rosii, pasta de curry, caise din compot, vin rosu, zeama de lamaie si foaie de dafin, pe care l-am strecurat si racit in prealabil, dupa care l-am amestecat cu maioneza de casa si frisca batuta fara zahar.

Am adaugat patrunjel verde, tocat marunt, pentru culoare si am servit alaturi de croissante proaspete, asemeni unei traditionale salate de pui.












O varianta a acestei retete se afla in cartea “A Taste of Mey”, publicata de The Queen Elizabeth Castle of Mey Trust, 2011, pag. 92.



 

2 comentarii: