A trecut deja o saptamana de la ziua Regelui. A fost un eveniment monumental atat pentru Familia Regala, cat si pentru Romania. Regret atat de mult ca nu am talentul necesar pentru a descrie in cuvinte ce am simtit… Pot spune ca a fost pentru mine o experienta unica sa pot participa la concertul de la Atheneul Roman, organizat de Fundatia Principesei Margareta in cinstea Regelui. A fost un cadou ce mi l-am facut anticipat pentru ziua mea – anul acesta implinesc 30 de ani – si m-am simtit extrem de norocos sa pot trai aceasta seara de neuitat, alaturi de MS Regele, de ASR Principesa Mostenitoare si restul Familiei Regale, in anul Jubileului de 90 de ani a regelui Mihai I. M-a bucurat ca am putut sa-mi aduc modestul aport la minunatul proiect al Fundatiei Principesei si am pasit intr-o lume aproape magica gratie talentului Filarmonicii George Enescu. Am savurat inaltatorul Zadok the Priest al lui Handel, care traditional se canta la incoronarea monarhilor britanici, am apreciat talentul remarcabil al violonistului Remus Azoitei, dar mai ales am trait prin muzica spiritul tarii noastre in Poema Romana a lui George Enescu.
Intonarea Imnului Regal de la sfarsitul Poemei trebuie sa fie cel mai pur moment de bucurie, mandrie si emotie pe care l-am trait in toata viata mea de pana acum. Momentul in care orchestra simfonica a intonat primele acorduri ale Imnului intreaga sala s-a ridicat in picioare si s-a intors catre loja regala. Mi-am dorit de cand eram adolescent sa traiesc acest moment si pot spune cu toata convingerea ca nu am fost deloc dezamagit. Aplauzele au fost foarte puternice, iar orchestra a intonat acest special imn de trei ori in total. Nu m-am simtit niciodata mai mandru sau mai fericit sa fiu roman. Nu m-am simtit niciodata mai aproape de tara mea si niciodata nu a insemnat mai mult pentru mine tricolorul nostru. Asezat intr-o loja din partea dreapta a salii, avand loja regala la stanga si orchestra la dreapta mea, nu am putut sa-mi desprind privirea de pe fresca ce impodobeste peretele si care infatiseaza istoria noastra. Erau acolo reprezentati regele Carol I, iar catre capat regele Ferdinand si regina Maria, iar nepotul acestora din urma sarbatorea 90 de ani de viata in aplauzele multimii. Aceasta continuitate a istoriei m-a coplesit. Parca toate lucrurile au capatat un inteles care pana atunci era ascuns. Am inteles ca ceea ce e important si adevarat razbeste. A fost o seara minunata!
Discursul Regelui din Parlament m-a impresionat la fel de mult. Am apreciat acest moment nu doar din perspectiva sa istorica. M-a bucurat sa vad pe MS Regele fiind ovationat de reprezentantii alesi ai poporului si mi s-a parut ca in sfarsit poporul a putut sa exprime prin reprezentantii sai exact ceea ce simtea. Nu se intampla des. In opinia mea, din anul 1989 pana acum, acesta a fost primul moment cu adevarat valoros ce a avut loc in cladirea legislativului. Am convingerea ca am fost mai fericiti, mai uniti si mai buni datorita acestui OM si nu inteleg ce ne impiedica sa alegem calea cea buna. Avem o tendinta sado-masochista care ma intristeaza total. Nu stiu cand a fost ultima oara cand am simtit o afinitate fata de stat, fata de tara, fata de ceilalti din jurul nostru, fata de cei care au murit ca sa ne fie mai bine, fata de cei care sunt amarati sau marginalizati, fata de cei care au plecat sau au fost alungati. Cand a fost ultima data cand am incetat sa fim cinici sau total inchistati intr-un invelis de nepasare? Stratul protector ni l-am format ca reactie la gunoaiele de toate felurile ce ne polueaza viata. Un OM a venit si ne-a facut sa ne deschidem si sa ne privim sincer ca parte a comunitatii in care traim. Ne-a purificat putin si poate ne-a trezit la realitate. Un OM care si-a dedicat viata unui ideal, unei convingeri. Dumnezeu sa-l aiba in paza!
Sufleu de branza
Am inceput prin a amesteca doua linguri de amidon alimentar cu jumatate de litru de lapte, la foc scazut, pana cand amestecul a ajuns aproape de punctual de fierbere. Intr-o alta oala am topit un sfert de table de unt peste care am adaugat 100g de faina alba si am mestecat, tot la foc mic, pana cand faina s-a rumenit putin. Am stins focul si am incorporat laptele si amidonul in faina rumenita in unt. Am amestecat foarte bine pana cand amestecul a devenit omogen, fara cocoloase, de consistenta unui sos ingrosat. Am condimentat cu sare si piper.
Am luat 6 oua si am separat galbenusurile de albusuri. In momentul in care sosul de mai sus s-a racit, am adaugat galbenusurile alaturi de 3 cani de parmesan ras si am amestecat bine. Albusurile le-am batut intr-o spuma, la care am adaugat putina sare si le-am incorporat in compozitia de mai sus, cu grija, astfel incat sa nu se distruga bulele de aer.
Am uns un bol de sticla cu unt si l-am presarat cu faina. Am pus compozitia de sufleu in acest bol, dupa care am introdus-o la cuptorul incalzit la 200⁰C pentru aproape 40 de minute.
Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 178.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu