Saptamana 43

Am citit cu placere articolul domnului Alexandru Muraru, care face o interpretare extrem de obiectiva a nuantelor discursului din Parlament a MS regele Mihai. Trebuie sa recunosc ca sunt in deplin acord cu analiza sa extrem de pertinenta.

In legatura cu aceasta analiza, pe care v-o recomand cu caldura, as dori sa ma opresc asupra unui aspect care ma framanta cel mai tare. Sper ca aceasta idee sa dea de gandit si altora.

Incepand din 1990 romanii considera ca traiesc intr-o democratie. Bineinteles ca ea s-a dezvoltat, in ritmul pe care il cunoastem bine, si a ajuns la complexitatea si gradul de maturiatate de care suntem constienti, fiecare in felul sau. Democratia, in acceptiunea ei cea mai simpla, reprezinta libertatea de a alege si de a trai in limitele legii. Trebuie insa retinut ca intelegerea si cunoasterea adevarului sunt conditii sine qua non a unei societati sanatoase.

In cazul nostru, al romanilor, anumite lucruri au fost alese, fara ca noi sa avem un cuvant de spus si fara ca poporul sa cunoasca, sa inteleaga sau sa i se explice. Cand alegerea este impusa din afara – asa cum s-a intamplat cand Romaniei i s-a ales un viitor comunist, precum si in alte cazuri din istoria noastra – lucrurile sunt cat se poate de grave, insa ele devin cu mult mai grave atunci cand manipularea se face din interior.

Eu consider cu tarie ca a fost o manipulare ceea ce s-a intamplat in 1991, cand s-a redactat prima Constitutie post-comunista a tarii noastre. Oamenii nu au inteles ce li se cere si ce voteaza, pentru ca nu a existat o dezbatere adevarata care sa le explice alternativele. Mai mult, in mod intentionat s-a ales sa se complice cat mai mult o posibila, viitoare schimbare, care ar fi putut sa intervina pe masura ce poporul se maturiza si invata adevarul despre propriul sau trecut. A fost un gest meschin, voit, premeditat, un gest al unor oameni viciati, care au inteles sa onoreze trecerea la libertate printr-un gest de adevarata opresiune, pe care il suportam si azi. In primul rand a fost un gest care a manjit numele fiecarei persoane care si-a pierdut viata in 1989 pentru libertate si posibilitatea de a alege.

Republica de azi se intemeiaza pe actul ilegal de la 30 decembrie 1947, precum si pe greselile majore facute dupa 1989. Cand statul este astfel prejudiciat, este greu sa ai institutii valoroase si respectate. Nu inteleg de ce se continua pe drumul lipsei de comunicare, evitandu-se dezbaterea. Un lucru este cert: politicienii nu vor alege niciodata sa sustina ideea unei dezbateri despre monarhie de frica pierderii electoratului. In acelasi timp electoratul romanesc este manipulat prin frica generata de necunoastere, frica pe care s-a bazat si care a fost intretinuta de fiecare guvern ce a venit la putere de dupa 1989 si pana azi. Astfel, chiar si in anul 2011, anumite lucruri sunt alese pentru noi, in loc sa fie alese de catre noi.

De ce avem nevoie acum este sa raspandim adevarul, cei care-l cunoastem, sa venim cu argumente si sa dezamorsam frica. Avem nevoie sa redam statului legitimitatea pierduta in 1947. Sa cladim ceva pe adevar, nu pe minciuna si frica si poate atunci o sa traim sanatosi si fericiti.

Mancare de pui cu orez

In aceasta saptamana, am fost nevoit sa deviez major de la reteta originala din cartea Principesei Margareta: Fricassée de Perdreau (mancare de potarniche cu orez) este singura reteta trimisa Principesei Mostenitoare de catre ducele si ducesa de Vendôme, membri ai Casei Regale franceze.

Am cautat in tot orasul, cu toata convingerea si optimismul de care dispun, o potarniche, dar nu am avut success. Am mobilizat membri ai familiei, inclusiv pe tatal meu care este vanator, dar singura solutie viabila a fost sa incerc aceasta reteta folosind mult mai accesibilul pui in rolul principal.

Intr-o tigaie de dimensiuni mari, am incalzit niste ulei de masline, in care am adaugat o lingura mare de mustar Dijon, o salota taiata marunt, cam 100g de masline negre fara samburi (taiate in patru) si cateva caise uscate, taiate in fasii. Am amestecat bine, dupa care am adaugat puiul pe care l-am prajit la foc potrivit, astfel incat sa se patrunda bine. Am condimentat cu putina sare si piper negru, proaspat macinat.

Separat, am fiert orez alb si l-am pus la scurs. Personal, prefer orezul care se fierbe in punga, a carui boabe nu se lipesc.

In cele din urma am copt mere la cuptor: cate unul pentru fiecare portie de pui. Am scos coceanul cu un cutit special de fructe, astfel incat sa nu gauresc de tot marul, iar cavitatea am umplut-o cu dulceata de afine. Am introdus merele la cuptorul incins la 180⁰C, pntru aproximativ 40 de minute. Este indicat sa faceti o taietura fina de jur imprejurul fiecarui mar, astfel incat sa nu pocneasca coaja de la caldura, iar in tava in care coaceti merele este bine sa puneti putina apa rece.

Am fost incantat de rezultat, chiar daca mi-as fi dorit sa incerc reteta in forma sa originala. Personal, apreciez foarte mult asocierea sarat-dulce, desi nu este neaparat una traditionala pentru tara noastra. Va recomand sa fiti curajosi si sa incercati acest fel de mancare, cu sau fara potarniche… merge bine alaturi de un vin rosu, sec sau demi-sec.

Bon appétit!

Reteta originala/detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 184.