Saptamana 44

Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord o are in frunte pe regina Elisabeta a II-a inca din 1952. Nascuta in 1926, suverana britanica este cea mai in varsta si are cea mai lunga domnie in comparatie cu omologii sai europeni. Casa de Windsor, in fruntea careia se afla, a fost zguduita de cea mai puternica criza a sa in anul 1936, odata cu abdicarea regelui Edward al VIII-lea . Acest eveniment a marcat profund monarhia, precum si imaginea pe care supusii britanici o aveau desprre aceasta institutie, considerand ca datoria primeaza intotdeauna asupra chestiunilor sau dorintelor personale. In aceste conditii, domnia regelui George al VI-lea a fost axata pe recuperarea prestigiului monarhiei, precum si, bineinteles obtinerea victoriei in cel de-al doilea razboi mondial. Regina Elisabeta a II-a a succedat la tron intr-o periaoda dificila, marcata de eforturile de depasire a neajunsurilor pe care razboiul mondial le declansase si reintoarcerea la o anumita normalitate. Noua suverana a reprezentat astfel pentru poporul sau o raza de speranta si optimism pentru o noua epoca elisabetana a progresului si modernizarii. Domnia reginei Elisabeta a II-a, care acum numara aproape 60 de ani, a fost marcata de profunde schimbari sociale, economice, tehnologice, stiintifice si, nu in ultimul rand, politice. Monarhia a continuat, in toata aceasta perioada, sa fie centrul vietii nationale a Regatului Unit, poate in mare parte acest fapt fiind atribuit excelentului simt al datoriei de care regina a dat intotdeauna dovada.

Incepand cu anii ’80, dar mai ales in anii ’90 si inceputul noului secol, s-a putut constata extraordinara presiune la care a fost supusa monarhia britanica de catre mass media, a carei putere este de netagaduit in zilele noastre. In acest context a avut loc un alt moment hotarator in existenta monarhiei britanice – anul 1997, marcat de disparitia printesei de Wales. Acest moment deosebit de important a declansat importante schimbari in functionarea monarhiei britanice, precum si a modului in care aceasta se „prezinta publicului”. Aceste demersuri par a fi dat roade, intrucat perioada recenta indica o stabilizare a popularitatii institutiei monarhice in cadrul Regatului Unit. Angus Reid arata prin intermediul sondajului realizat in 2008 ca 80% dintre britanici considera ca monarhia va exista si peste 30 de ani in Marea Britanie, in timp ce doar 15% dintre catateni sunt convinsi de contrariu. De asemenea, 68% dintre cei chestionati considera ca monarhia nu ar trebui abolita dupa sfarsitul domniei reginei Elisabeta a II-a. La inceputul anului 2009, BBC News a realizat, la randul sau, un sondaj de opinie. La intrebarea referitoare la pastrarea monarhiei ca forma de guvernamant dupa incheierea prezentei domnii, 76% dintre cei intervievati au raspuns pozitiv, in timp ce doar 18% au raspuns negativ, iar 6% nu au oferit un raspuns. In schimb peste 80% din persoanele chestionate au fost in favoarea modificarii regulilor de succesiune la tronul britanic (asa cum au fost ele stabilite in 1701 prin documentul intitulat Act of Settlement), ceea ce ar determina egalitatea in drepturile de succesiune intre cele doua sexe, si ar permite, de asemenea, pastrarea drepturilor de succesiune a membrilor casei regale care au intrat intr-o casatorie cu persoane de credinta catolica. Procesul va fi unul greoi, intrucat presupune o armonizare simultana a legislatiei in domeniu a celorlalte 15 tari si teritorii a caror sef de stat este la ora actuala suverana britanica. Cu toate acestea, s-a hotarat clar declansarea acestui proces in timpul conferintei statelor membre ale Commonwelth-ului de anul acesta, din Australia. Este, cu siguranta, un moment istoric!

MS regina Elisabeta a II-a
adresandu-se reprezentantilor Commonwealth-ului,
Perth, Australia, 2011.

Rezultatele sondajelor de opinie, popularitatea noii generatii care incepe sa isi preia atributiile alaturi de regina, precum si abordarea „proaspata” pe care acestia au adoptat-o in cadrul activitatilor oficiale par sa ne indice ca, desi nu va fi usor, viitorul monarhiei britanice este asigurat, cu mentiunea ca se impune pastrarea standardului inalt stabilit de Majestatea Sa regina Elisabeta a II-a, precum si continua deschidere catre schimbare astfel incat sa se poata tine pasul cu nevoile societatii britanice din secolul XXI.

Dovlecei umpluti, cu sos de iaurt

Am folosit cam 2 kg de dovlecei pentru aceasta reteta pe care Principesa Mostenitoare a primit-o din Iordania. Am ales dovlecei mai subtiri si drepti: le-am taia coditele si varful, i-am scobit cu grija, astfel incat marginile sa ramana intacte, dupa care i-am curatat de coaja si i-am pus la inmuiat in apa rece.

 

Am luat aproximativ un sfert de kilogram de carne tocata si am mestecat-o cu orez alb, adaugand putina sare, piper, cateva linguri de consommé de legume si un ou. Am umplut dobleceii cu amestecul de carne tocata si orez, folosind coda de la o furculita. Din nou, trebuie avut grija ca dovleceii sa ramana intacti.

Am asezat dovleceii umpluti intr-o oala, i-am acoperit cu apa si i-am pus la fiert, in jur de 45 de minute.

In timp ce dovleceii erau pe foc, am topit, intr-o alta oala, vreo doua linguri de unt in care am calit cativa catei mari de usturoi pisati si frunze de coriandru proaspat tocat. Am amestecat bine si am lasat sa se patrunda aromele, iar mai apoi am adaugat 1kg de iaurt simplu. Am amestecat si am lasat totul la fiert.

In momentul in care dovleceii s-au fiert, i-am scos cu grija din apa, i-am scurs si i-am introdus in sosul de iaurt, usturoi si coriandru. Am adaugat deasupra cam 2 cani de consommé de legume si i-am lasat un sfert de ora la foc mic.

Dovleceii umpluti sunt o reteta care se pregatea periodic la noi acasa, insa aceasta varianta este una deosebita. Aroma de usturoi si coriandru proaspat cu iaurt face toata difetenta!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 170-171.