 |
| Principesa Mostenitoare a Suediei & principele Daniel |
Dinastia Bernadotte se afla pe tronul Suediei din 1818, cand fostul maresal al lui Napoleon, Jean Baptiste Bernadotte, i-a succedat la tron regelui Carl al XIII-lea, care nu avea urmasi, luand numele de Carl al XIV-lea Johan. Actualul monarh suedez, Carl al XVI-lea Gustaf si-a inceput domnia in anul 1973.
Conform celor mai recente studii in domeniu, Suedia se afla pe primul loc in topul celor mai democratice state ale planetei. Regatul suedez este o monarhie constitutionala, o democratie reprezentativa cu un sistem parlamentar, a carei varsta, desi imposibil de stabilit cu precizie, depaseste un mileniu.
 |
| Palatul Regal, Stockholm, 19 iunie 2010 |
Constitutia Suediei, care initial prevedea, in ceea ce-l priveste pe monarh, prerogative similare celor de care se bucura ceilalti suverani aflati in fruntea monarhiilor din cadrul Uniunii Europene, a fost modificata substantial in anul 1974 . Legea fundamentala consfinteste astfel regimul parlamentar, organul legislativ fiind cel imputernicit a numi primul ministru la sfatul presedintelui Parlamentului. Premierul este, la randul sau, cel care numeste membrii cabinetului, inclusiv ministri, deciziile in cadrul guvernului luandu-se in nume colectiv.
 |
| Palatul Regal vazut din turnul Primariei |
Aceasta noua ordine constitutionala l-a privat pe monarh practic de toate prerogativele formale de care dispunea inainte, acestea fiind transferate, asa cum aratam mai sus, presedintelui Parlamentului. In continuare, monarhul suedez prezideaza intrunirile Consiliului de stat organizate in urma alegerilor generale prin care se formeaza noul executiv, sau in cazul unei remanieri guvernamentale. El se afla, de asemenea, in fruntea Comitetului pentru afaceri externe, organism menit a informa in mod oficial atat opozitia cat si pe seful statului despre actiunile si masurile executivului .
 |
| Victoria & Daniel, Stockholm, 19 iunie 2010 |
Actele adoptate de legislativul suedez devin lege fara a trebui sa obtina semnatura sau aprobarea regala. In concluzie, in Suedia, spre deosebire de celelalte monarhii ale Uniunii Europene, monarhul nu mai este nici macar nominal seful executivului.
Regele are, ca functii constitutionale, rolul de a prezida Consiliul de stat, format din cabinet si suveran, de a prezida Comitetul pentru afaceri externe, precum si rolul de a recunoaste noile cabinete in cadrul Consiliului de stat sau de a deschide sesiunile legislativului. De asemenea, monarhul suedez are dreptul de a fi permanent informat asupra afacerilor de stat, atat in cadrul Consiliului, cat si in mod direct, de catre primul ministru.
 |
| Regele & Regina, Stockholm, 19 iunie 2010 |
O alta masura constitutionala, care a influentat profund monarhia suedeza se refera la modificarea regulilor de succesiune la coroana suedeza, masura adoptata la inceputul anilor ‘80. Astfel, in conformitate cu realitatile sociale ale timpurilor noastre si demonstrand profundul respect pentru principiul egalitatii, s-a stablit ca succesiunea la tron sa se faca pe baza dreptului primului nascut, indiferent de sex. Aceasta masura, in mare parte pe baza precedentului suedez, incepe sa fie tot mai mult dezbatuta in cadrul monarhiilor membre ale Uniunii Europene, desi se poate observa ca de cele mai multe ori dezbaterea este declansata de lipsa mostenitorilor directi de sex masculin.
Putem concluziona ca monarhia suedeza este cea mai lipsita de prerogative, in comparatie cu celelalte monarhii de pe continentul nostru. Functia monarhului este pur ceremoniala si de reprezentare, atat pe plan intern cat si pe cel extern. El ramane, totusi, seful statului – acea simbolica legatura intre prezent si trecutul istoric este realizata prin persoana sa.
Regele nu mai prezideaza consiliul de ministri, nu il mai numeste pe premier, nici macar nu mai semneaza decretele sau legile, insa el ramane simbolul natiunii, rol pe care il indeplineste prin functia sa de reprezentare.
Aceasta noua forma a institutiei monarhice, fara dubiu un produs al socialismului de tip suedez, raspunde insa nevoilor societatii suedeze si s-a dovedit a fi un adevarat succes. Traditia se impleteste cu principiile socialiste si egalitarismul aproape radical pentru a oferi un cadru institutional perfect functional, care face din Suedia cea mai democratica tara a lumii. Este simbolic in acest sens motto-ul ales de Majestatea Sa regele Carl al XVI-lea Gustaf odata cu succesiunea sa la coroana suedeza: „pentru Suedia, in pas cu timpul!”
Placinta de la Castelul Tullgarn
 |
| Castelul Tullgarn, Suedia |
Regina Silvia si regele Carl Gustaf au trimis aceasta deosebita reteta Principesei Mostenitoare a Romaniei. Pot sa spun ca este un fel de mancare ce imi place foarte mult, nu in ultimul rand deoarece ador orice fel de aluat si nu-mi displace deloc sa pregatesc astfel de placinte.
Am pregatit un aluat simplu din faina alba, unt la temperatura camerei, putina sare si apa rece. Este un aluat tipic pentru quiché sau alte retete de acest gen. Dupa ce am framantat totul bine, obtinand o compozitie omogena, am bagat aluatul la frigider pentru aproape o ora, timp in care am pregatit umplutura.
Am inceput cu carnea: am fiert 3 bucati de cotlet de porc in putina apa cu sare si piper, avnd grija sa se patrunda carnea fara a deveni prea tare. Am taiat jumatate de piept de pui in felii subtiri, pe care le-am confimentat cu sare, piper si boia, dupa care le-am pregatit la gratar. In cele din urma, am adaugat cateva linguri din zeama ramasa de la carnea de porc in tigaia pe care am folosit-o pentru a praji puiul (fara a o curata in prealabil) si am amestecat totul cu smantana. Am adaugat acest sos delicios peste un sfert de kilogram de carne de vita, intr-o tava mica, pe care am introdus-o la cuptor, acoperita cu folie de aluminiu. La final, am taiat cele trei feluri de carne in bucati mici.
Separat, am fiert jumate de pacehet de spaghete in apa cu sare pentru 5 minute. Le-am scurs de apa, dupa care am adaugat deasupra lor sare, piper proaspat macinat, nucsoara, unt si smantana, amestecand pana ce spaghetele s-au inmuiat de tot, iar untul s-a topit in intregime.
Am impartit aluatul in doua bucati, pe care le-am intins in foi subtiri de forma tavii de copt. Am asezat prima foaie de aluat, peste care am daugat un strat de spaghete, branza parmezan, carne de porc, carne de vita, un galbenus batut cu smantana. Am repetat acest proces pana am epuizat ingredientele, ultimul strat fiind compus din carne de pui si rosii coapte. Am adaugat a doua foaie de aluat si am presat marginile. Am uns placinta cu un galbenus de ou si am introdus-o la cuptor pentru jumatate de ora.
Este cu siguranta o reteta pentru amatorii de carne, a carei farmec este dat si de faptul ca poate fi servita atat calda, cat si rece.
Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 154-155.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu