Saptamana 25

Capitolul al II-lea al Constitutiei belgiene, cel care se refera la rege si ministrii sai, prevedea ca puterile constitutionale ale regelui sunt ereditare in linie directa, masculina, a urmasilor principelui Leopold de Saxa-Coburg-Gotha (mai apoi M.S. regele Leopold I) cu respectarea principiului primului nascut si cu excluderea perpetua a femeilor si a descendentilor acestora . Incepand cu anul 1991, Legea salica a fost inlaturata, astfel ca, printesele au in zilele noastre aceleasi drepturi la succesiune ca si linia masculina.

MS regele Leopold I

Constitutia, prin prevederile sale, impiedica posibilitatea oricarui act arbitrar din partea monarhului, stabilind ca, nici un act al regelui nu va avea vreun efect decat in cazul in care este contrasemnat de un ministru, care se face astfel responsabil pentru actul respectiv, prevedere ce ne trimite gandul la Constitutia Romaniei din 1921. Regele ia parte la procesul decizional politic in masura in care Constitutia ii stabileste rolul in cadrul autoritatii executive, alaturi de Guvern, iar in cadrul autoritatii legislative, alaturi de cele doua camere – Adunarea Nationala si Senatul . Se prevede aici ca regele numeste si demite membrii guvernului.

Ferdinand I al Romaniei & Albert I al belgienilor

MS regele Baudouin I

Ca si comandant suprem al armatei, regele semneaza tratate si ofera ranguri militare. El face, de asemenea, numirile in posturile administrative si judiciare. El poate sa emita decrete ce se refera la punerea in aplicare a legilor, insa nu le poate suspenda. Regele sanctioneaza si promulga legile. Este foarte cunoscut, la acest capitol, cazul regelui Baudouin I, care in aprilie 1990 s-a declarat, cu sustinerea Parlamentului, incapabil sa indeplineasca functia de suveran pentru un numar de ore astfel incat sa nu impiedice promulgarea unei legi care legaliza avortul si pe care acesta nu dorea sa o semneze intrucat contavenea principiilor sale religioase. Alte prerogative se refera la posibilitatea monarhului de a suspenda activitatea legislativului, sau chiar de a-l dizolva. Constitutia specifica foarte clar natura contractuala a acestor prerogative. Astfel ca, legea fundamentala belgiana stabileste ca regele nu are alte puteri decat cele garantate formal prin Constitutie sau celelalte legi legate de aceasta.

Ca si protector al institutiilor, aflat in fruntea executivului si insarcinat cu garantarea procesului judiciar, regele belgienilor are mai multa putere propriu-zisa decat oricare dintre omologii sai europeni, mai putin principii suverani ai principatelor de Monaco sau Lichtenstein. Acest aspect poate fi atribuit nevoii cetatenilor regatului belgian de un arbitru inzestrat cu o anumita autoritate, in conditiile diviziunilor etnice si lingvistice existente.

Totusi, prevederile stabilite prin Constitutie nu reprezinta totul. Peste 170 de ani de experienta acumulati de-a lungul a 6 domnii si-au exercitat influenta asupra prerogativelor regale si a cuvantului pe care il are dispus suveranul in viata publica a regatului. Personalitatea monarhului, precedentul, precum si practica monarhiei sunt poate la fel de importante ca si prevederile legale. Fara o personalitate pe masura functiei, regele belgienilor ar putea fi foarte usor redus la un rol pur simbolic fara a constitui insa un pericol din moment ce Constitutia nu ii ofera practic putere personala. Pe de alta parte, daca suveranul are calitati de asa natura incat poate sa joace un rol de frunte in viata nationala, asa cum a fost cazul monarhilor regatului belgian, aceeasi Constitutie ii permite sa-si exercite prerogativele intr-un mod foarte real, in limitele prevazute in acest sens.



MS Regele Albert II

Poate cel mai important rol al regelui belgienilor este acela de principal simbol al unitatii si coeziunii nationale aflate intr-o situatie tot mai delicata in perioada recenta. Ultimii ani au demonstrat si importantul sau rol in viata politica. In contextul in care nu exista limite pentru federalismul lingvistic, monarhul ramane persoana respectata atat de flamanzi, cat si de valoni. Monarhia ramane principalul avocat al uniunii, care, conform motto-ului belgian, „da forta” regatului. Este, bineinteles, esential ca fiecare cetatean sa depuna efortul necesar intelegerii si acceptarii comunitatii, istoriei, temperamentului sau limbii celuilalt. Belgia poate fi un exemplu care sa demonstreze, in inima unei Europe care cauta sa traiasca in unitate si diversitate, ca este posibil pentru culturi diferite sa traiasca si sa se dezvolte alaturi in cadrul aceleasi entitati politice. Consolidarea identitatii belgiene, atat ca si model pentru, cat si ca parte a Uniunii Europene, este principala incercare aflata in fata M.S. regelui Albert al II-lea si a succesorului sau, A.S.R printul mostenitor Philippe, duce de Brabant. Consider extrem de simbolica aceasta reducere a Uniunii Europene la cazul Belgiei, cu toate limitarile implicite pe care le presupune.

Crochete cu branza

Am topit intr-o cratita un pachet mic de unt (100g), dupa care l-am lasat putin la racit. Am amestecat untul topit cu faina alba (100g), iar mai apoi am adaugat o cana si jumatate de lapte si am amestecat pana cand compozitia a devenit omogena.

Am pus cratita inapoi pe foc si am adaugat inca o cana de lapte, am invartit continuu astfel incat compozitia sa fiarba, fara as se prinde sau a se forma cocoloase.

Imediat ce compozitia a fiert bine si s-a ingrosat, am luat cratita de pe foc si am adaugat condimentele (sare, piper negru, nucsoara), branza elvetiana rasa (100g), 2 galbenusuri de ou si am amestecat totul din nou.

Cu o lingura mare am portionat compozitia pe un platou de portelan, pe care l-am introdus la frigider si l-am lasat cateva ore bune.

Am pregatit separat 2 albusuri batute si pesmet si am trecut fiecare crocheta prin albus si pesmet. Am pus crochetele la prajit intr-o cantitate de ulei fierbinte suficienta pentru a le acoperi. Odata rumenite uniform, am scos crochetele pe un servet de hartie menit sa absoarba excesul de ulei.

Am servit crochetele calde si le-am ornat cu patrunjel verde, prajit in ulei pana a devenit crocant.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 140.