Saptamana 27

Luxemburgul este unul dintre cele mai mici state ale Uniunii Europene, insa marimea sa este cu mult intrecuta de importanta pe care acest stat o are in cadrul batranului continent si in special in cadrul constructiei europene, in centrul careia a stat inca din anii ‘50, alaturi de monarhiile vecine, Belgia si Olanda, impreuna cu care a pus bazele uniunii Benelux. Statutul Marelui Ducat in inima Europei este demonstrat si de lista impresionanta a institutiilor comunitare care isi au sediul pe teritoriul sau.

ASR Marea Ducesa Charlotte & principele Felix de Bourbon-Parma

Ca si Belgia si Olanda, Marele Ducat de Luxemburg este o monarhie constitutionala, forma de guvernamant fiind o puternica legatura cu trecutul istoric al acestui stat, precum si un simbol al suveranitatii sale.

Regulile succesiunii la tronul Marelui Ducat au fost stabilite inca din secolul al XVIII-lea (1783) si apoi modificate in 1907, permitandu-se femeilor sa poarte coroana. Constitutia Marelui Ducat consfinteste acest lucru, coroana fiind ereditara in cadrul familiei de Nassau.

Palatul Marilor Duci de Luxemburg

In conformitate cu legea fundamentala a Marelui Ducat de Luxemburg, autoritatea suprema este detinuta de natiune, a carei reprezentare simbolica este Marele Duce. Acesta exercita puterea executiva alaturi de Cabinet. De asemenea, el sanctioneaza si promulga legile, iar deciziile sale trebuie anuntate in termen de trei luni de la votul Camerei deputatilor. Sanctionarea reprezinta un act prin care Marele Duce isi exprima consimtamantul fata de o prevedere adoptata de Camera deputatilor, transformand astfel aceasta prevedere in lege. In cazul in care, in termenul de trei luni de la adoptarea proiectului de catre Camera suveranul nu a semnat documentul, acesta devine nul.

Marele Duce incheie tratate care trebuie sa fie conforme cu legile statului si trebuie publicate oficial. El este comandantul suprem al armatei si face numirile in posturi civile si militare, in afara de cazurile in care legea prevede alte proceduri. Suveranul luxemburghez poate prezida, atunci cand considera necesar, Consiliul de stat, putand fi reprezentat in cadrul acestui for de un alt membru al familiei ducale, care ia, in aceste imprejurari, titlul de locotenent al Marelui Duce. Acest reprezentant trebuie sa fie rezident al Marelui Ducat de Luxemburg si depune un juramant prin care se angajeaza sa respecte Constitutia. Toate sesiunile Camerei deputatilor sunt deschise de Marele Duce si se incheie in prezenta acestuia. El poate convoca forul legislativ pentru sesiuni extraordinare, la cererea a cel putin o treime dintre deputati. De asemenea, el poate dizolva Camera deputatilor.

Justitia este administrata de catre curti si tribunale in numele suveranului, care are dreptul sa remita sau sa reduca o sentinta data de un judecator.

Marele Duce are dreptul de a trimite si primi reprezentanti diplomatici si pastreaza drepturi si privilegii specifice regalitatii: dreptul de a gratia, de a bate moneda, de a conferi titluri si de a acorda onoruri civile sau militare.



ASR Marele Duce Henri & familia sa



Depunerea juramantului

Ca si in cazul vecinilor sai din Benelux, institutia monarhica luxemburgheza este garantul democratiei si bunei functionari a tarii, in conformitate cu legea fundamentala, precum si un simbol al independentei si suveranitatii statului. Intoarcerea Marii Ducese Charlotte dupa eliberarea tarii la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a avut o incarcatura simbolica deosebita si a confirmat locul monarhiei in inimile cetatenilor. Continuitatea institutiei monarhice a fost asigurata de succesiunea la tron a Marelui Duce Jean la mijlocul secolului trecut, perioada care a coincis cu inceputul constructiei europene, suveranul acordand o mare sustinere acestui proces. La fel de simbolica a fost succesiunea actualului suveran, Marele Duce Henri, in anul 2000, in pragul noului secol si mileniu.

 ***

Blazonul casei princiare de Ligne

Reteta pe care o descriu in acesta saptamana a fost trimisa Principesei Mostenitoare de catre principesa Ana de Ligne. Membra a casei ducale de Luxemburg, acesta este verisoara de gradul II a principesei Margareta a Romaniei.

Vlaamse carbonaden met bier

(tocana flamanda, cu bere)

Am inceput prin a topi intr-o oala o lingura de unt. Am adaugat carnea de vita, taiata in cuburi de marimi potrivite si am rumenit-o pe toate partile condimnetand-o cu sare, piper negru proaspat macinat si putina boia de ardei. Am taiat marunt o ceapa alba si una rosie si le-am daugat, impreuna cu doi catei de usturoi pisati, desupra carnii. Imediat ce ceapa a devenit translucenta am adaugat o doza si jumatate de bere neagra si am pus totul la fiert impreuna cu o frunza de dafin si niste cimbru. Inainte de a pune capacul, am acoperit carnea de vita cu patru felii de paine uscata unse cu mustar (cu partea unsa in jos). Am lasat oala la foc mic pentru aproape 2 ore, pana cand carnea a devenit frageda. Berea neagra si painea cu mustar au format un sos consistent, cu o aroma deosebita.

Pentru garnitura, am folosit cartofi noi, pe care i-am fiert cam 5 minute in apa cu sare, dupa care i-am scurs bine, i-am dat prin putin ulei de masline si i-am introdus la cuptor pentru trei sferturi de ora, la 200˚C.

Am servit tocana de vita alturi de cartofii noi, iar pentru decorarea farfuriei am folosit frunza de patrunjel verde si boia de ardei.

Dupa parerea mea, tocana a fost chiar mai gustoasa a doua zi!

Aceasta a fost prima reteta in care nu am folosit Guinness, optand pentru o marca romaneasca de bere neagra. Gustul a fost putin diferit in sensul in care berea negra de la noi este putin mai amara si mai acidulata.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 129.