27.12.11

Saptamana 50

An Nou fericit !!!


Osbourne House, Insula Wight



Dupa ce familia reginei Victoria a inceput sa se extinda, atat ea cat si sotul sau, Printul Consort Albert, au cautat o locatie potrivita pentru o resedinta de vacanta, departe de agitatia din Londra. In anul 1845, ei au achizitionat o proprietate in Insula Wight, cunoscuta sub numele de Osbourne House. Cladirea initiala, in stil georgian, s-a dovedit total neincapatoare pentru Familia Regala, astfel ca Printul Consort s-a ocupat de constrirea unei vile de mari dimensiuni, in stil Italian, el fiind un mare admirator al artei din Peninsula, pe care o studiase in tinerete.


Regina Victoria & Printul Consort
alaturi de copiii lor, de Craciun



Osbourne House a devenit una dintre principalele resedinte regale pe intreaga perioada a domniei reginei Victoria. Craciunul era celebrat la Osbourne in stilul german, popularizat de printul Albert. Nu stiu cu siguranta daca sotul Reginei a fost cel care a introdus in Familia Regala britanica traditia bradului de Craciun, avand in vedere ca si stramosii Reginei, din dinastia de Hanovra, erau germani, insa este sigur ca regina Victoria si printul Albert au fost cei care au introdus traditia sarbatoririi Craciunului in familie, alaturi de copii, in jurul bradului.
Viitoarea regina Maria a Romaniei a petrecut si ea vacante de vara, impreuna cu fratele si surorile sale si alaturi de numerosii lor  verisori, la Osbourne. Era cu siguranta un cadru excelent pentru copii: parcuri, plaja…



Viitoarea Regina a Romaniei la Osbourne
(a patra de la stanga la dreapta)



Casa a fost pastrata aproape neschimbata dupa moartea Printului Consort, probabil cu exceptia unei sali indiene, amenajata in ultima decada a secolului al XIX-lea, un fel de altar la adresa pozitiei reginei Victoria ca imparateasa a Indiei, sala in care erau impodobiti brazii de Craciun.
Osbourne House a fost martora la evenimente fericite de familie, precum casatoriile principeselor Alice (1862) sau Beatrice (1885), dar a fost si locul in care s-a stins o epoca, atunci cand la 22 ianuarie 1901, regina Victoria a inchis pentru ultima data ochii, dupa mai bine de 63 de ani de domnie.



Nunta principesei Beatrice (Osbourne)
principesele Victoria Melita, Maria si Alexandra de Edinburgh
sunt in primul rand, alaturi de mireasa



Fiul si urmasul reginei Victoria, regele Edward al VII-lea, a preferat Sandrigham House ca si resedinta de vacanta, astfel ca Osbourne a fost daruit natiunii. Actuala Regina, impreuna cu familia sa, au petrecut acest Craciun la Sandrigham.




Tocana de miel




Incep un nou capitol saptamana acesta, capitol dedicat retetelor trimise Principesei Mostenitoare de catre sora sa, principesa Elena. Prima reteta pe care o descriu, este o tocana de miel pe care am gatit-o pentru prima oara la Pasti, deoarece este perioada anului in care se poate gasi carne proaspata de miel. Am fost incantat de rezultat! In principiu, eu nu am fost niciodata cel mai mare amator de tocana de miel, preferand intotdeauna friptura, insa trebuie sa recunosc ca aceasta este o varianta demna de incercat.
Am taiat carnea de miel in bucati mici, pe care le-am dat prin faina alba (condimentata cu sare si piper) si le-am rumenit pe toate partile intr-o tigaie cu ulei. La final le-am pus intr-o oala cu peretii grosi.
Separat, am calit niste morcovi, tije de telina, praz si salota pana cand s-au inmuiat si au devenit aurii, dupa care le-am adaugat in oala, peste carnea de miel.






Am taiat o ceapa mare, alba si am calit-o in ulei pana cand a ajuns la consistenta legumelor, de mai sus. Am adaugat peste ea usturoi si rozmarin si am mai lasat-o putin la foc, dupa care am turnat doua pahare de vin rosu in tigaie, astfel incat toate ramasitele prajite sa se desprinda de tigaie. Am adaugat si acest amestec peste carnea de miel, alaturi de un consommé obtinut din oase de miel si cateva frunze de dafin.
Am fiert tocana la foc minim, timp de 3 ore, dupa care am servit-o alaturi de mamaliga.





Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 43.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu