Saptamana 59

Stema orasului Sigmaringen

Missy a Romaniei a vizitat de multe ori si “casa” socrilor sai din sudul Germaniei – Schloß Sigmaringen. Acest impozant castel, realizat intr-un amalgam de stiluri, isi are originea in istoria medievala timpurie si domina micul oras Sigmaringen (situat in zilele noastre in land-ul Baden-Württemberg). Este, inca din secolul al XVI-lea, resedinta principala a familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, ramura catolica a dinastiei imperiale germane.

Pentru Missy, aceasta cladire avea cel putin o dubla semnificatie – la Schloß Sigmaringen se nastea, la 24 august 1865, principele Ferdinand Victor Albert Meinrad, viitorul rege Feridinand I al Romaniei, cel care, tot la Schloß Sigmaringen, ii devenea sot la 10 ianuarie 1893.

Schloß Sigmaringen

Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen si Maria de Edinburgh au fost mai intai casatoriti civil in Salonul Rosu, dupa care a vaut loc cermonia in rit catholic, in Biserica Sf. Ioan din apropierea castelului.

Ducele de Edinburgh a fost cel care a condus-o pe Maria la altar. Mireasa a purtat o rochie alba, dupa moda vremii, impodobita cu flori de portocal, pe cand mirele era imbracat intr-o uniforma romaneasca si purta principalul ordin cavaleresc al Imperiului German – Ordinul Vulturului Negru care ii fusese conferit de varul primar al lui Missy, Kaiserul, si el prezent la ceremonii. Regina Victoria a cerut in mod expres o poza cu tanara mireasa, dar se pare ca lumina scazuta din castel a facut dificila fotografierea principesei.

Noua Principesa Mostenitoare a Romaniei
in rochia de mireasa,
fotografie publicata in The Illustrated London News,
ianuarie 1893.

Dupa ce in Camera Strabunilor au fost felicitati de membrii caselor regale prezenti, cuplul princiar a luat parte la casatoria in ritul anglican, Biserica de care apartinea principesa Maria. In conformitatea cu legile care au guvernat succesiunea la tronul britanic inca din anul 1701 (Act of Settlement), principesa Maria si-a pierdut dreptul la Coroana Marii Britanii datorita casatoriei cu un credincios catolic. Copiii lor aveau sa fie crescuti in Biserica Ortodoxa, conform cerintelor exprese ale Constitutiei romane, motiv pentru care Ferdinand a fost excomunicat de catre Papa.

Linguini cu ghimbir si scoici

Reteta originala publicata de catre Principesa Mostenitoare cere scoici de tip scallop sau Saint-Jacques, pe care, din pacate, eu nu le-am gasit de cumparat. Regretul meu este cu atat mai mare cu cat ele sunt tipul meu favorit de scoici, dar si tipul meu favorit de fructe de mare. Le prefer chiar si homarului. De aceasta data le-am inlocuit cu scoici de tip clam, si ele foarte gustoase, dar mult diferite de cele de mai sus.

Am fiert pastele linguini conform instructiunilor de pe pachet.

Intr-un wok, am pus niste apa si putin sos de soia pe care le-am lasat sa ajunga la temperatura de fierbere. Am adaugat scoicile fara cochilie si le-am lasat sa se patrunda putin la foc mic, dupa care am adaugat seminte de coriandru macinat si ghimbir macinat si am lasat totul sa dea un clocot la foc mic. Am luat wok-ul de pe foc si am adaugat deasupra pastele, amstecandu-le asa incat sa fie bine acoperite cu lichid.

Am ornat cu coriandru proaspat si usturoi prajit dupa metoda din Saptamana 53.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 61.

Saptamana 58

Stema orasului Gotha

Marele Ducat de Saxa-Coburg-Gotha avea doua capitale: una in orasul Coburg, iar cealalta in orasul Gotha. Daca in postarile trecute vorbeam despre principalele resedinte din Coburg unde viitoarea Regina a Romaniei petrecea mult timp alaturi de familia sa, in aceasta saptamana voi scrie cateva randuri despre principala resedinta a familiei din Gotha – Castelul Friedenstein.

Aceasta impozanta cladire baroca a fost construita in secolul al XVII-lea si a servit drept principala resedinta a Ducilor de Saxa-Gotha (abia din prima jumatate a secolului al XIX-lea s-a realizat uniunea personala intre Ducatele de Saxa-Coburg si Saxa-Gotha formandu-se Marele Ducat de Saxa-Coburg-Gotha). Dupa preluarea tronului ducal de catre marele duce Alfred (tatal Reginei Romaniei), sotia acestuia, Maria (nascuta Mare Ducesa de Rusia), a depus eforturi considerabile pentru a renova si reamenaja Schloß Friedenstein, in mare parte din propriile sale fonduri, dupa cum aflam in Dearest Missy. Familia Mare Ducala is impartea timpul intre Coburg si Gotha, unde una dintre principalele placeri era teatrul.

Schloß Friedenstein

In acest maret castel Missy a dat nastere unei a doua fiice la 8 ianuarie 1900 – principesa Maria a Romaniei, care a fost cunoscuta in familie sub numele de Mignon sau Marioara. In 1922, Mignon a devenit Regina Iugoslaviei, prin casatoria cu Alexandru al II-lea, la Belgrad. Desi nascuta principesa a Romaniei, ea avazut lumina zilei in Germania si a inchis ochii in exil, in Marea Britanie, fiind inmormantata la Frogmore, in apropierea Castelului Windsor, alaturi de regina Victoria (strabunica sa) si alte rude apropiate acesteia.

Maria si fiica sa Mignon

Tot la Schloß Friedenstein, dar cu opt ani si 10 zile mai tarziu decat Mignon, se nastea principesa Sibylla, al carei unic fiu, Carl Gustaf, ocupa si in ziua de azi tronul Suediei.

Prajitura de iaurt

Principesa Sofia a trimis Principesei Mostenitoare doua retete de desert: o prajitura de iaurt si una cu dovleac. Desi ambele sunt relativ usor de preparat, am ales sa o incerc prima data pe cea de iaurt deoarece mi s-a parut interesant faptul ca ingredientele sa masoara toate cu ajutorul paharului de la iaurt.

Astfel, am inceput prin a combina un iaurt simplu (1 masura) cu ulei de floarea soarelui (1 masura) si zahar (2 masuri), la care am adaugat 3 oua, iar la final, faina alba (3 masuri) si putin praf de copt. Am uns o tava de copt cu ulei si am introdus prajitura la 180⁰C pentru aproape 40 de minute, pana cand a trecut testul cu scobitoarea.

Pentru ornare, am facut o glazura simpla din unt, cacao, lapte, zahar pudra si cateva picaturi de esenta de rom.

Prajitura de iaurt este un desert fara pretentii, care imi aduce aminte de una dintre putinele prajituri pe care Mama le facea cand eram mici.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 62-63.

Saptamana 57

Regina Elisabeta a II-a (2012)

Saptamana aceasta as vrea sa ma opresc putin asupra portretelor oficiale ale reginei Elisabeta a II-a, portrete care au fost lansate pentru a marca Jubileul de Diamant. Cu aceasta ocazie, Regina a fost fotografiata de catre John Swannell in Salonul Central din Palatul Buckingham, incapere celebra deoarece de aici Familia Regala paseste pe balconul Palatului pentru a saluta multimea la evenimente speciale.

Nimic din compozitia portretelor nu a fost ales la intamplare: de la incaperea care simbolizeaza figura Suveranei ca motiv central al Natiunii si care este un mijloc de comunicare intre Natiune si Suverana, pana la bijuteriile si ordinele pe care Suverana a ales sa le poarte pentru a fi fotografiata, portretele sunt incarcate de simbolism.

Regina poarta pe cap diadema regelui George al IV-lea, care contine diamante si perle in forma de trandafiri si ciulini – emblemele Angliei si Scotiei. Regina a purtat aceeasi diadema in drum spre Westminster Abbey cu ocazia incoronarii sale din 1953 si apare pe timbre purtand aceeasi minunata bijuterie. De asemenea, ea poarta diadema in fiecare an la deschiderea oficiala a noilor sesiuni parlamentare.

La gat, Regina poarta colierul de diamante al stra-strabunicii sale. Regina Victoria a purtat acelasi colier si aceeasi cercei in anul 1897, in portretul oficial pentru Jubileul sau de Diamant. Legatura simbolica cu augusta suverana din trecut este facuta si prin prezenta in portretul de anul acesta a Memorialului Reginei Victoria, monument inaugurat in fata Palatului Buckingham in anul 1911, la 10 ani dupa moartea primei Imparatese a Indiei.

Regina Victoria (1897)

Pe langa Ordinul Jartierei, care este principalul ordin de cavalerie al Regatului Unit inca din sacolul al XIV-lea (despre care voi scrie mai multe intr-o postare viitoare), Regina mai poarta si ordinele de familie ale regilor George al V-lea (matase albastru-deschis) si George al VI-lea (matase roz) – bunicul si tatal sau, realizand in acest fel legatura cu celelalte generatii ale Casei de Windsor.

Salata de andive

Ca si in postarea trecuta, si saptamana aceasta scriu despre o salata – de aceasta data este vorba despre reteta principesei Sofia. O reteta simpla si gustoasa:

Am luat cateva andive proaspete de dimesiuni mici si le-am curatat, spalat si uscat (este bine sa taiati extremitatea cotorului deoarece este partea cea mai amaruie). Am curatat un mar mare, verde si l-am taiat cuburi (e preferabil de folosit varietatea Granny Smith sau orice alt soi de mar verde, dulce-acrisor), pe care le-am stropit cu zeama de la jumatate de lamaie galbena. Am taiat niste cascaval in cuburi si am rupt in bucati mari cativa samburi de nuca.

Pentru dressing am combinat o branza cremoasa de vaca cu ulei de masline, mustar frantuzesc si putina miere de albine. Am amestecat bine si am adaugat dressing-ul peste andive, mar, cascaval si nuca. Nimic mai simplu!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 58.

Saptamana 56

  

God Save the Queen !

MS regina Elisabeta a II-a & Printul Consort
portret oficial cu ocazia Jubileului de Diamant
2012

Chiar daca Jubileul de Diamant al reginei Elisabeta a II-a va fi sarbatorit in luna iunie a acestui an, cea de-a 60-a aniversare a succesiunii sale la tronul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord a avut loc ieri, 6 februarie. La 6 februarie 1952, regele George al VI-lea, ultimul Imparat al Indiei, trecea in nefiinta la resedinta regala din comitatul Norfolk, Sandrigham House.

The King is Dead! God Save the Queen!

Principesa Elisabeta, asa cum fusese cunoscuta inainte de 6 februarie 1952, si principele Philip se aflau in Kenya, intr-un tur regal, pe care il faceau in numele Regelui, tur care urma sa-i duca din Africa pana in Australia si Noua Zeelanda, cand au aflat de decesul lui George al VI-lea. La doar 25 de ani, dupa doar 5 ani de casnicie linistita, principesa Elizabeth Alexandra Mary devenea Regina, nu doar a Regatului Unit, ci si a altor 16 state membre ale Commonwealth-ului, printre care cele mai cunoscute sunt Canada, Australia si Noua Zeelanda. A plecat principesa si s-a intoars la Londra regina, fiind intampinata la aeroport de intaiul sau prim ministru, Winston Churchill. David Cameron este cel de-al 13-lea premier al domniei reginei Elisabeta a II-a.

Principesa Elisabeta se intoarce la Londra ca Regina si este intampinata
de Winston Churchill pe Aeroportul Heathrow
februarie, 1952

Din 6 februarie 1952, Elisabeta a II-a si-a trait viata in vazul lumii intregi cu o integritate si o constanta care inspira. Nu cred sa existe multa lume care sa fi facut aceeasi slujba, fara repros, timp de 60 de ani. Din 1066, de la cucerirea Angliei de catre normanzi, doar doua persoane au ajuns sa isi sarbatoreasca Jubileul de Diamant – regina Victoria, care a domnit 63 de ani, 7 luni si 2 zile, si regina Elisabeta a II-a. Actuala suverana si-a sarbatorit Jubileul de Argint in 1972, iar in 2002 a fost sarbatorit Jubileul de Aur.

In fiecare an de 6 februarie, regina Elisabeta a II-a petrece ziua in privat la Sandrigham. Este un moment de reflectie pentru ea, care a avut o relatie atat de apropiata cu tatal sau. Acesta este si motivul pentru care Sandrigham este locul cel mai potrivit. Nu in ultimul rand, acesta este si motivul pentru care luna iunie este aleasa pentru sarbatorirea Jubileului, in loc de februarie (dincolo de ratiunile ce tin de meteorologie). Incoronarea Reginei a avut loc la 2 iunie 1953, la Westminster Abbey – cea de-a 60-a aniversare a acestui deosebit eveniment va avea deci loc anul viitor.

Jubileul Reginei va fi un eveniment cu adevarat istoric. Principalele evenimente vor avea loc la inceputul lunii iunie si vor include, printre altele, o procesiune pe Tamisa, un concert la Palatul Buckingham si un serviciu religios la Catedrala Sf. Paul.

 

Salata cu paine de porumb si ardei iute

 

Iata si ultima reteta a principesei Irina – o minunata salata inspirata de bucataria continentului American. Aceasta reteta imi aduce aminte de perioada petrecuta in Carolina de Sud, unde Seven layer salad si corn bread erau des intalnite in meniu. Salata Principesei este oarecum diferita de reteta populara in sudul Statelor Unite, insa painea de porumb este exact cum mi-o aduc aminte. Era nelipsita in zilele in care ma luptatm cu cate o raceala incapatanata si o serveam de fiecare data alaturi de o supa calda de legume.

Am inceput prin a pregati painea de porumb: am amestecat faina alba cu malai, zahar, sare, praf de copt si ulei de floarea soarelui. Dupa ce am obtinut un amestec consistent, am adaugat un ou si lapte si am framantat pana aluatul a devenit omogen. Am condimentat cu oregano, salvie si chimen si am adaugat ardei iuti murati, taiati in bucati potrivit de mari. Am pus aluatul intr-un vas de sticla, rezistent la caldura, pe care l-am uns in prealabil cu ulei si l-am introdus la cuptorul incalzit la 200⁰C pentru aproximativ jumatate de ora, pana cand painea a devenit rumena si a trecut testul cu scobitoarea. Am scos painea din vas si am lasat-o sa se raceasca.

Am pregatit un dressing de maioneza, smantana, pesmet, praf de usturoi, patrunjel si marar uscat si piper negru.

Am asamblat salata in felul urmator: am taiat painea de porumb in bucati potrivit de mari si am pus jumatate din ea la baza bolului de salata, am adaugat desupra fasole rosie, dressing, boabe de porumb, rosii, ardei gras verde, ceapa verde, bacon prajit si cas ras, dupa care am adaugat restul de paine de porumb si am repetat un al doilea strat de fasole, dressing, porumb, rosii, ardei, ceapa, bacon si cas, dupa care am introdus bolul de salata la frigider pentru cateva ore.

Pot sa spun ca este una dintre retetele mele favorite din Cartea regala de bucate. Nu este o varianta foarte “dietetica” de salata, insa este delicioasa!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 52-53.