Saptamana 29

Olanda este, fara indoiala, una dintre cele mai progresiste tari ale lumii. Societatea olandeza este caracterizata de modernitate, democratie absoluta si acceptarea diversitatii. In anumite sectoare ale vietii sociale, se poate spune ca aceasta tara este deschizatoare de drumuri, anumite demersuri din ultimii ani referindu-se la chestiuni pe care am putea sa le numim cel putin „delicate”. Imaginea de ansamblu al tarii digurilor este aceea de a fi in pas cu modernitatea oarecum presupusa de secolul XXI, si, dupa cum am aratat mai sus, in anumite domenii, chiar cu cativa pasi inainte. Poate parea astfel paradoxal faptul ca forma de guvernamant a Olandei este monarhia – aceasta institutie de o vechime remarcabila, cu radacini infipte ferm in traditie.

Consider modelul monarhiei olandeze un exemplu excelent in ceea ce priveste puterea monarhiei de a se transforma, de a se reinventa si de a se acomoda la realitatile vietii contemporane pentru a se face folositoare societatii si pentru a raspunde nevoilor acesteia.

Regina Beatrix a reusit sa gaseasca echilibrul. Domnia ei a inceput in conditii dificile, insa, cu hotarare, si-a luat foarte in serios rolul de sef al statului, transformand monarhia in ceea ce este azi: o institutie extrem de moderna, extrem de riguros gandita si planificata, in cadrul careia profesionalismul si eleganta se impletesc cu succes.

Prinsjesdag - MS regina Beatrix deschizand Parlamentul de la Haga

Regina se bucura de un imens respect din partea cetatenilor si este foarte populara, lucru demonstrat de sondajele de opinie, precum si de evidentele gesturi de afectiune din partea poporului. Aceasta situatie se datoreaza, fara indoiala, viziunii pe care Regina o are asupra monarhiei. Institutia monarhica poate reprezenta un punct de referinta in ceea ce priveste identitatea individului, iar importanta si pozitia acestei institutii depind in totalitate de sustinerea majoritatii poporului. Daca acesta din urma nu ar mai considera ca monarhia ii apartine si, in consecinta, nu si-ar mai oferi sustinerea, institutia monarhica ar fi de prisos. In prezent, Regina foloseste considerabila popularitate de care dispune, printre altele, in scopul sustinerii unor cauze precum protectia mediului sau integrarea europeana.

Regina Beatrix a Olandei, la fel ca si omologii sai scandinavi, ia foarte in serios rolul familiei sale ca simbol al identitatii nationale. Casa de Orania-Nassau a ocupat un rol central in istoria olandeza pentru mai bine de patru secole, fiind in continuare simbolul primordial al identitatii nationale.

Casatoria, in anul 2002, a printului mostenitor Wilhelm-Alexander cu Maxima Zorreguieta, a carei tata a facut parte din guvernul Videla din Argentina, in timpul caruia au fost incalcate drepturile omului, a amenintat popularitatea familiei regale, insa personalitatea noii Printese Mostenitoare, cuplata cu o campanie foarte bine gandita de P.R., care a inclus o rapida invatare a limbii olandeze, precum si vizite ale cuplului princiar in toate cele 12 provincii ale tarii, au sporit chiar si mai mult sustinerea din partea poporului pentru institutia monarhica si familia regala aflata in fruntea sa.

ALR principesa Maxima & principele Wilhelm-Alexander
alaturi de MS regina Beatrix

Astfel, sondajele de opinie aratau un procent de aproximativ 80% din cetateni ca fiind sustinatori ai reginei Beatrix, fapt ce confirma pozitia solida a institutiei monarhice in regatul olandez. O evolutie ascendenta de invidiat, daca se au in vedere momentele dificile din 1966 sau 1980, cand institutia, precum si actuala suverana, se aflau intr-o situatie delicata.

Bouillabaisse de la Mer du Nord

(supa de peste)

Am topit o lingura de unt intr-o oala si am adaugat la calit o ceapa alba, taiata in bucati mari. Dupa ce s-a patruns ceapa putin, am adaugat midiile, impreuna cu niste frunze de telina si am diluat totul cu 2/3 dintr-o sticla de vin alb, sec. Am acoperit oala si am lasat-o la foc mare. Am scos midiile, le-am asezat deoparte si am strecurat lichidul ramas in oala.

Separat, am topit 2 linguri de unt, peste care am adaugat morcovi, praz si tije de telina, toate taiate pe lungime. L-am lasat putin la calit, dupa care am adaugat un polonic din zeama de vin alb si unt, de pe midii. Am acoperit oala cu un capac si am lasat-o la fiert, la foc mic.

In continuare, am adaugat pestele file peste legumele din oala, am condimentat cu sare si piper si am acoperit cu restul de zeama ramasa in urma midiilor. Am acoperit din nou oala si am introdus-o la cuptorul incalzit la 180˚C pentru un sfert de ora.

La final, am scos oala din cuptor, am asezat pestele in boluri de supa, iar zeama ramasa in oala am potrivit-o cu smantana. Am adaugat in boluri, deasupra pestelui, cate 2 polonice de supa si am garnisit cu patrunjel verde.

Este o reteta deloc dificil de realizat si extrem de gustoasa, cu care inchei capitolul dedicat principesei Ana de Ligne.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 126-127.

Saptamana 28

In postarea anterioara am facut o prezentare a rolului constitutional pe care Marele Duce il joaca in Luxemburg, iar in prezenta postare doresc sa ma opresc putin asupra circumstantelor care au stat la baza actualei succesiuni la tronul Marelui Ducat.

MS regele Wilhelm III al Olandei,
Mare Duce de Luxemburg

Pentru 75 de ani, Luxemburgul a fost unit cu Olanda intr-o uniune personala, astfel ca regele Olandei era, in acelasi timp, si Mare Duce de Luxemburg. Aceasta stare de fapt a fost una dintre deciziile luate in urma razboaielor napoleoniene, prin Congresul de la Viena (1815). Desi casatorit de doua ori, Wilhelm al III-lea de Orania-Nassau nu a avut niciun mostenitor de sex masculin care sa-i supravietuiasca, astfel ca la moartea sa, in 1890, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmina.

MS regina Wilhelmina

Intru-cat in Luxemburg era valabila Legea Salica, ce interzice succesiunea la tron a femeilor si urmasilor lor, uniunea personala dintre cele doua state a luat sfarsit, iar tronul Marelui Ducat a revenit lui Adolf de Nassau, mostenitorul agnatic al dinastiei. Detaliile regulii de succesiune au fost stabilite prin Pactul Familiei Nassau. Situatia a fost asemanatoare evenimentelor din 1837, cand, odata cu succesiunea reginei Victoria la coroana britanica, s-a destramat uniunea personala dintre Regatul Unit si Hanovra (de asemenea guvernata de Legea Salica), care dainuia inca din anul 1714.

ASR Marea Ducesa Charlotte de Luxemburg

Oarecum curios este faptul ca, la doar 22 de ani dupa separarea de Olanda, Luxemburgul avea sa aiba prima sa Mare Ducesa domnitoare deoarece Wilhelm al IV-lea, care ii succedase in 1905 Marelui Duce Adolf, a avut sase fiice in urma casatoriei cu infanta Maria Ana de Braganza (Portugalia) si niciun fiu. Marea Ducesa Maria Adelaida a domnit pana la sfarsitul primului razboi mondial, cand, datorita implicarii sale active in viata politica, a fost nevoita sa abdice in favoarea surorii sale, devenita in 1919 Marea Ducesa Charlotte, simbolul rezistentei luxemburgheze fata de Germania nazista. Charlotte a fost succedata la tron de fiul sau Jean si a fost bunica actualului Mare Duce Henri.

Luna trecuta, suveranul actual anunta oficial prin intermediul maresalului Curtii modificarea regulilor de succesiune la tronul Marelui Ducat in sensul introducerii egalitatii absolute intre barbati si femei in materie de succesiune.

Tabalul genealogic de mai jos ilustreaza linia succesorala din Olanda si Luxemburg, dupa 1890:

Bouneschlupp

(supa luxemburgheza de fasole verde)

Am calit 300g de bacon feliat subtire pana cand a devenit foarte crocant si l-am pus deoparte, pe un servetel de hartie. In grasimea ramasa in oala am calit o ceapa rosie si un morcov, taiate cubulete, pana cand s-au inmuiat (fara sa capete culoare). Am adaugat la ceapa si morcov doi catei de usturoi taiati marunt (atentie: usturoiul devine foarte amar daca se arde), am amestecat bine, dupa care am adaugat aproape ½ kg de fasole verde.

Am acoperit legumele cu apa rece si le-am dat un clocot, dupa care am pus capacul pe oala si am redus focul, lasand totul sa fiarba incet. Am adaugat jumate din bacon pentru ca supa sa prinda gust si am pastrat restul pentru garnisire, la final. De asemenea am curatat patru cartofi si i-am taiat cuburi, dupa care i-am adaugat la supa.

Am pastrat totul la fiert pana cand cartofii s-au patruns de tot, iar la final am adaugat sare si piper (e bine de tinut minte ca baconul contine destul de multa sare, deci atentie la cantitati!) si am dres cu smantana proaspata.

Am servit Bouneschlupp in boluri de supa incalzite si am garnisit cu restul de bacon crocant si patrunjel proaspat.

Gudden appétit!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 124.

Saptamana 27

Luxemburgul este unul dintre cele mai mici state ale Uniunii Europene, insa marimea sa este cu mult intrecuta de importanta pe care acest stat o are in cadrul batranului continent si in special in cadrul constructiei europene, in centrul careia a stat inca din anii ‘50, alaturi de monarhiile vecine, Belgia si Olanda, impreuna cu care a pus bazele uniunii Benelux. Statutul Marelui Ducat in inima Europei este demonstrat si de lista impresionanta a institutiilor comunitare care isi au sediul pe teritoriul sau.

ASR Marea Ducesa Charlotte & principele Felix de Bourbon-Parma

Ca si Belgia si Olanda, Marele Ducat de Luxemburg este o monarhie constitutionala, forma de guvernamant fiind o puternica legatura cu trecutul istoric al acestui stat, precum si un simbol al suveranitatii sale.

Regulile succesiunii la tronul Marelui Ducat au fost stabilite inca din secolul al XVIII-lea (1783) si apoi modificate in 1907, permitandu-se femeilor sa poarte coroana. Constitutia Marelui Ducat consfinteste acest lucru, coroana fiind ereditara in cadrul familiei de Nassau.

Palatul Marilor Duci de Luxemburg

In conformitate cu legea fundamentala a Marelui Ducat de Luxemburg, autoritatea suprema este detinuta de natiune, a carei reprezentare simbolica este Marele Duce. Acesta exercita puterea executiva alaturi de Cabinet. De asemenea, el sanctioneaza si promulga legile, iar deciziile sale trebuie anuntate in termen de trei luni de la votul Camerei deputatilor. Sanctionarea reprezinta un act prin care Marele Duce isi exprima consimtamantul fata de o prevedere adoptata de Camera deputatilor, transformand astfel aceasta prevedere in lege. In cazul in care, in termenul de trei luni de la adoptarea proiectului de catre Camera suveranul nu a semnat documentul, acesta devine nul.

Marele Duce incheie tratate care trebuie sa fie conforme cu legile statului si trebuie publicate oficial. El este comandantul suprem al armatei si face numirile in posturi civile si militare, in afara de cazurile in care legea prevede alte proceduri. Suveranul luxemburghez poate prezida, atunci cand considera necesar, Consiliul de stat, putand fi reprezentat in cadrul acestui for de un alt membru al familiei ducale, care ia, in aceste imprejurari, titlul de locotenent al Marelui Duce. Acest reprezentant trebuie sa fie rezident al Marelui Ducat de Luxemburg si depune un juramant prin care se angajeaza sa respecte Constitutia. Toate sesiunile Camerei deputatilor sunt deschise de Marele Duce si se incheie in prezenta acestuia. El poate convoca forul legislativ pentru sesiuni extraordinare, la cererea a cel putin o treime dintre deputati. De asemenea, el poate dizolva Camera deputatilor.

Justitia este administrata de catre curti si tribunale in numele suveranului, care are dreptul sa remita sau sa reduca o sentinta data de un judecator.

Marele Duce are dreptul de a trimite si primi reprezentanti diplomatici si pastreaza drepturi si privilegii specifice regalitatii: dreptul de a gratia, de a bate moneda, de a conferi titluri si de a acorda onoruri civile sau militare.



ASR Marele Duce Henri & familia sa



Depunerea juramantului

Ca si in cazul vecinilor sai din Benelux, institutia monarhica luxemburgheza este garantul democratiei si bunei functionari a tarii, in conformitate cu legea fundamentala, precum si un simbol al independentei si suveranitatii statului. Intoarcerea Marii Ducese Charlotte dupa eliberarea tarii la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a avut o incarcatura simbolica deosebita si a confirmat locul monarhiei in inimile cetatenilor. Continuitatea institutiei monarhice a fost asigurata de succesiunea la tron a Marelui Duce Jean la mijlocul secolului trecut, perioada care a coincis cu inceputul constructiei europene, suveranul acordand o mare sustinere acestui proces. La fel de simbolica a fost succesiunea actualului suveran, Marele Duce Henri, in anul 2000, in pragul noului secol si mileniu.

 ***

Blazonul casei princiare de Ligne

Reteta pe care o descriu in acesta saptamana a fost trimisa Principesei Mostenitoare de catre principesa Ana de Ligne. Membra a casei ducale de Luxemburg, acesta este verisoara de gradul II a principesei Margareta a Romaniei.

Vlaamse carbonaden met bier

(tocana flamanda, cu bere)

Am inceput prin a topi intr-o oala o lingura de unt. Am adaugat carnea de vita, taiata in cuburi de marimi potrivite si am rumenit-o pe toate partile condimnetand-o cu sare, piper negru proaspat macinat si putina boia de ardei. Am taiat marunt o ceapa alba si una rosie si le-am daugat, impreuna cu doi catei de usturoi pisati, desupra carnii. Imediat ce ceapa a devenit translucenta am adaugat o doza si jumatate de bere neagra si am pus totul la fiert impreuna cu o frunza de dafin si niste cimbru. Inainte de a pune capacul, am acoperit carnea de vita cu patru felii de paine uscata unse cu mustar (cu partea unsa in jos). Am lasat oala la foc mic pentru aproape 2 ore, pana cand carnea a devenit frageda. Berea neagra si painea cu mustar au format un sos consistent, cu o aroma deosebita.

Pentru garnitura, am folosit cartofi noi, pe care i-am fiert cam 5 minute in apa cu sare, dupa care i-am scurs bine, i-am dat prin putin ulei de masline si i-am introdus la cuptor pentru trei sferturi de ora, la 200˚C.

Am servit tocana de vita alturi de cartofii noi, iar pentru decorarea farfuriei am folosit frunza de patrunjel verde si boia de ardei.

Dupa parerea mea, tocana a fost chiar mai gustoasa a doua zi!

Aceasta a fost prima reteta in care nu am folosit Guinness, optand pentru o marca romaneasca de bere neagra. Gustul a fost putin diferit in sensul in care berea negra de la noi este putin mai amara si mai acidulata.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 129.

Saptamana 26

De la Albert al II-lea al belgienilor la Albert al II-lea de Monaco: la inceputul acestei luni a avut loc casatoria ASS pricipelui suveran de Monaco cu domnisoara Charlene Wittstock. A fost un eveniment foarte bine mediatizat, care s-a bucurat de o prezenta foarte serioasa din partea caselor regale europene, lucru fara precedent pentru principatul monegasc. Daca in cazul casatoriei principelui Ranier al III-lea cu Grace Patricia Kelly, in 1956, nu au prea existat invitati din partea caselor regale, de aceasta data lista a fost impresionanta.

Albert II & Charlene de Monaco

Dincolo de extraordinara publicitate de care s-a bucurat micul principat (a doua cea mai mica tara a lumii) cu ocazia acestui eveniment, mai exista cel putin doua motive pentru care aceasta cea de-a doua nunta regala a anului este plina de insemnatate. In primul rand este pentru prima oara in 35 de ani cand un monarh European aflat deja la tron se casatoreste (in 1976, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei se casatorea cu Silvia Sommerlath). Apoi, mult mai important pentru poporul monegasc, este faptul ca, in lipsa mostenitorilor la tron, exista un tratat ce prevede alipirea Principatului la Franta. In concluzie, este extrem de important pentru Albert al II-lea sa asigure succesiunea la coroana pe care familia Grimaldi o poarta inca din secolul al XIII-lea.

                          © ASR Principele Radu al Romaniei

ALR Principesa Mostenitoare & principele Radu, Monaco.

  

Suntem deja obisnuiti cu prezenta Casei Regale a Romaniei la aceste evenimente de mare insemnatate. Nici de aceasta data nu am fost dezamagiti: ASR Principesa Mostenitoare Margareta, insotita de ASR principele Radu, au reprezentat cu cinste tara noastra, alturi de marii nostri sportivi Ilie Nastase sau Nadia Comaneci.

Administratia prezidentiala a Romaniei a primit si ea o invitatie, care a fost refuzata cu stil, dupa cum, de asemenea, ne-am obisnuit. Ce m-a frapat mai mult a fost afirmatia unui membru al partidului de guvernamant, care, intrebat de ce presedintele nu participa, a afirmat ca acesta nici nu ar trebui sa ia parte la evenimente mondene. Poate cineva ar trebui sa le explice acestor oameni simplii ca invitatia era din partea unui sef de stat, pentru un eveniment de stat…

***

Vorbeam saptamanile trecute despre monarhia din Belgia, despre atributele constitutionale ale monarhilor din Bruxelles, precum si dificila misiune din prezent a MS regelui Albert al II-lea. Am aratat, de asemenea, legaturile de rudenie ce exista intre Principesa Mostenitoare si Casa Regala a Belgiei. Dupa cum mentionam in Saptamana 24, principesa Margareta se inrudeste atat cu principesa Astrid, cat si cu sotul acesteia, arhiducele Lorenz al Austriei, principe al Belgiei. ASR&I face parte din Casa de Habsburg, fiind descendent al imparatilor austro-ungari: tatal sau, Robert, a fost fiul ultimului imparat al Austro-Ungariei Carol I si al imparatesei Zita, fosta principesa de Bourbon-Parma si matusa a reginei Ana a Romaniei. Unchiul arhiducelui Lorenz, Otto, care din nefericire a trecut in nefiinta ieri, 4 iulie 2011, era seful Casei Imperiale a Austriei. Este o mare pierdere nu doar pentru familia Habsburg, ci pentru intreaga Europa. Locul sau a fost luat acum de fiul sau, arhiducele Carol.

ASR&I arhiducele Otto

ASR&I arhiducele Otto von Habsburg a fost nu doar un descendent al unei prestigioase dinastii ci si un mare intelectual cu o vocatie europeana deosebita. Ca presedinte de onoare al Paneuropei, precum si ca membru al Parlamentului European, el a sustinut necontenit procesul de constructie europeana, precum si procesul de extindere inspre Est a Uniunii Europene, printre altele. Viziunea sa a fost aceea de unitate si diversitate: accentul a fost pus pe importanta integrarii europene cuplata cu importanta protejarii si promovarii individualitatii, diversitatii si specificului national al fiecarui stat membru. El a exprimat poate cel mai bine pozitia institutiei monarhice fata de chestiunea integrarii europene. Neingradit fiind de obligatia constitutionala de impartialitate, arhiducele Otto von Habsburg a exprimat o filosofie care isi are radacinile in traditia europeana, crestina, in istoria acestui continent si, nu in ultimul rand, in pragmatism si bun simt. Concentrat, putem concluziona spunand ca este vorba de o Europa unita in numele securitatii si bunastarii, o Europa a valorilor impartasite, dar si a traditiilor si specificului respectate si protejate.

Carol I & Zita, alaturi de arhiducele Otto la incoronarea lor ca regi ai Ungariei, Budapesta, 1916.

Crochete cu creveti

Am topit intr-o cratita un pachet mic de unt (100g), dupa care l-am lasat putin la racit. Am amestecat untul topit cu faina alba (100g), iar mai apoi am adaugat o cana si jumatate de lapte si am amestecat pana cand compozitia a devenit omogena.

Am pus cratita inapoi pe foc si am adaugat inca o cana de lapte, am invartit continuu astfel incat compozitia sa fiarba, fara as se prinde sau a se forma cocoloase.

Imediat ce compozitia a fiert bine si s-a ingrosat, am luat cratita de pe foc si am adaugat condimentele (sare, piper negru, nucsoara), branza elvetiana rasa (50g), creveti decorticati (200g), zeama de la jumatate de lamaie, precum si 2 galbenusuri de ou si am amestecat totul din nou.

Cu o lingura mare am portionat compozitia pe un platou de portelan, pe care l-am introdus la frigider si l-am lasat cateva ore bune.

Am pregatit separat 2 albusuri batute si pesmet si am trecut fiecare crocheta prin albus si pesmet. Am pus crochetele la prajit intr-o cantitate de ulei fierbinte suficienta pentru a le acoperi. Odata rumenite uniform, am scos crochetele pe un servet de hartie menit sa absoarba excesul de ulei.

Am servit crochetele calde alaturi de lamaie si le-am ornat cu patrunjel verde.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 143.