Saptamana 63

As avea foarte multe de spus in aceasta saptamana pentru ca e un moment tare special pentru mine, dar, ca niciodata, vreau sa patrez postarea scurta si la obiect!

Acum un an, doua luni si 17 zile incepeam acest blog cu primele doua postari si prima reteta din Cartea regala de bucate a Principesei Mostenitoare a Romaniei. Iata ca, dupa 64 de retete, am ajuns la final! 

A fost o “calatorie” superba din foarte multe puncte de vedere: am invatat multe, m-am ambitionat, am impartasit niste lucruri care-mi sunt dragi si la care tin mult cu aproape 9000 de oameni din toata lumea si sunt super multumit de ceea ce am realizat. Imi aduc aminte cu drag de fiecare reteta pe care am facut-o, de fiecare poza, de fiecare text. Ce mi-a placut cel mai mult a fost sa impart dintre felurile de mancare cu oamenii care-mi sunt dragi si care imi fac viata mai frunoasa, fiecare in felul lui. Saptamana aceasta voi scrie despre doua retete - ultimele doua - un desert al reginei Elena si unul al principesei Margareta a Danemarcei, bunicile Principesei Mostenitoare.

Anul ce a trecut a adus cateva evenimente care imi vor ramane pentru totdeauna in memorie: Cartea regala de bucate, care intr-un fel mi-a schimbat viata, apoi placerea de a o intalni pentru prima data pe Principesa Mostenitoare, atunci cand a vizitat Clujul, am “devorat” Dearest Missy a Dianei Mandache ca pe cea mai rafinata dintre trufe, am urmarit cu placere nunta regala din Londra, dar mai ales am stat in picioare cu sufletul plin de bucurie la intonarea imnului regal la Atheneul Roman cu ocazia Jubileului de 90 de ani a regelui Mihai si am plans cand am auzit discursul MS din fata Parlamentului…

In continuare, nu am cuvinte sa imi exprim admiratia si respectul pentru MS Regele, pentru ALR Principesa Mostenitoare si principele Radu. Ei continua sa fie un model de ne-egalat in viata publica din Romania si merita toata consideratia noastra. Raman acelasi neclintit sustinator al principiului monarhiei constitutionale si cred in beneficiile pe care le-ar aduce in Romania aceasta forma de guvernamant. 

Acum voi lua o scurta pauza ca sa ma bucur de primavara, dupa care intentionez sa revin cu un nou proiect, bazat pe aceeasi filosofie: De Gustibus… Traiasca Regele!!!

Inghetata de cafea

N-am mai facut niciodata inghetata si, avand in vedere ca nu sunt bautor de cafea, pare destul de interesant ca acesta sa fie primul tip de inghetata pe care il pregatesc in casa. Avand in vedere ca este o reteta care ii aduce Principesei Mostenitoare aminte de regina Elena si de timpurile placute petrecute in Italia, mi-a facut placere sa o prepar. Imi imaginam ca va fi mai greu…

Am inceput prin a pregati o cafea tare, pe care am lasat-o la racit.

Separat, am batut 4 galbenusuri cu zahar pana cand amestecul a capatat o culoare albicioasa.

Am incalzit la bain-marie doua cutii mici de smantana lichida, una cu continut ridicat de grasime si una degresata, pana cand au inceput sa fiarba. Am lasat smantana sa se raceasca putin dupa care am adaugat-o treptat la amestecul de zahar si galbenus, amestecand constant. Am pus acest amestec la bain-marie si l-am incalzit la foc mic, fara a-l lasa sa fiarba, dupa care am adaugat cafeaua treptat, continuand sa amestec bine.

Am turnat compozitia intr-un vas de plastic cu capac, pe care l-am introdus la congelator. Principesa sugereaza sa se amestece inghetata din 2 in 2 ore intr-un interval de 12 ore pentru a se evita formarea micilor particule de gheata. Trebuie sa recunosc ca nu mi-am permis o atat de riguroasa si discilpinata abordare, insa pot sa spun ca am avut o revelatie – e cel mai usor, dupa parerea mea, sa amesteci inghetata cu blender-ul!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 18.

Rød grød med fløde

(desert cu rubarba, cocaze rosii si smantana)

Am avut un noroc mare cu o prietena din Sebes care mi-a dat cadou o plasa de rubarba, asa ca Lavi, fara sa-ti dai seama ai avut un aport serios la acest blog. Sincer, n-as fi stiut de unde sa fac rost de acest ingredient in Cluj. 

Am gustat prima data rubarba in anul 1996, cand eram in vizita la prietanii mei din Anglia. Mi s-a parut un ingredient curios, insa un desert care nu parea foarte promitator s-a dovedit a fi o experienta culinara placuta. Eu oricum sunt un mare amator de dulce-acrisor. Aceasta reteta nu este prima pe care o prepar folosind rubarba – vezi Saptamana 51, insa este cea mai reusita. Daca stau sa ma gandesc, probabil cel mai bun desert pe baza de rubarba l-am gustat la Blaj – vezi  Saptamana 30.

Pe deasupra, Lavi mi-a daruit rubarba gata curatata, deci tot ce a trebuit sa fac a fost sa tai tijele in bucati mici, pe care le-am acoperit cu apa si le-am pus la fiert cu zahar. In momentul in care rubarba s-a inmuiat, am adaugat la fiert coacazele rosii. Am tinut totul la foc potrivit pana cand s-au inmuiat bine si fructele dupa care am strecurat totul prin sita. Am obtinut un sos de o culoare rosie si un gust minunat, dulce-acrisor.

Separat, am dizolvat amidon alimentar in apa rece si l-am adaugat deasupra siropului de mai sus, amestecand bine, la foc mic, pana cand a dat un clocot si s-a ingrosat putin. L-am lasat la racit, dupa care l-am servit cu smantana. 

Este un desert delicios! Dificultatea consta doar in procurarea coacazelor rosii, care la noi au un pret decadent. Aproape ca imi vine o idee antreprenoriala, ceea ce mi se intampla extrem de rar mie.

In copilarie, bunica mea imi pregatea gris in lapte, pe care il acopeream cu o superba dulceata de visine, facuta in casa. Este, intr-un fel, echivalentul meu la reteta principesei Margareta a Danemarcei, asa cum regina Maria isi aducea aminte de Mehlbrei-ul servit la masa reginei Victoria. Un mod foarte potrivit de a incheia acest proiect al meu, la o zi dupa aniversarea Principesei Margareta a Romaniei.

La multi ani, Alteta!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 23.

© Familia Regala a Romaniei

ASR Principesa Mostenitoare a Romaniei

La multi ani !!!

Principesa Mostenitoare a Romaniei implineste azi 63 de ani.

Sanatate, fericire si multa putere de munca!



© Familia Regala a Romaniei



Saptamana 62

Blazonul ducilor de Galliera

Cea de-a treia sora a reginei Maria a fost principesa Beatrice, cunoscuta in familie sub numele de Baby Bee sau Bea. La fel ca si Maria, Beatrice s-a nascut in Anglia, la Eastwell Park, cu noua ani dupa sora ei cea mai mare. In paginile cartii Dearest Missy aflam multe informatii despre tineretea principesei Beatrice si despre legatura sa cu Ducesa de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha, mama sa.

ASR principesa Beatrice de
Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha

Mai putin cunoscut este faptul ca Beatrice a fost extrem de indragostita de varul sau primar, Marele Duce Mihail Alexandrovich, fratele tarului Nicolae al II-lea, cu care ar fi vrut sa se casatoreasca in primii ani ai secolului al XX-lea. Relatia si corespondenta dintre ei, care nu au avut ca finalitatea castoria, sunt descrise in cartea scrisa de Rosemary & Donald Crawford. Se pare ca principalul motiv care ar fi stat in calea tanarului cuplu a fost impotrivirea Bisericii Ortodoxe fata de casatoriile intre veri primari. Mama principesei Beatrice, Ducesa de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha, era sora tarului Alexandru al III-lea, tatal Marelui Duce Mihail al Rusiei. Cu toate acestea, in aceeasi perioada, Victoria Melita, sora mai mare a principesei Beatrice, se casatorea cu varul sau primar, Marele Duce Kyrill, luand calea exilului si atragand dizgratia Tarului si mai ales a tarinei Alexandra, fosta sa cumnata.

ASR Ducesa de Galliera

Se pare ca tanara principesa a fost puternic afectata de acest esec sentimental. Cunoscand acum tristul deznodamant al familiei Romanov, ne dam seama ca neimplinirea visului sau de a deveni Mare Ducesa a Rusiei sau chiar Tarina i-a salvat, cel mai probabil, viata. Principesa Beatrice a trait pana la varsta de 82 de ani, inchizand ochii in 1966, in Spania.

Ducesa de Galliera alaturi de sora sa, Regina Romaniei,
si fiicele acesteia, Alba Iulia, 1922.

De Spania s-a legat puternic destinul principesei Beatrice. In anul 1909, ea s-a castorit cu Ducele de Galliera, varul regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Se pare ca dorinta principesei de a-si pastra releigia anglicana a stat la baza multor nefericiri pentru noul cuplu, inclusiv faptul ca le-a fost interzis, initial,  sa se stabileasca definitiv pe teritoriul spaniol. Alte surse mentioneaza ca un posibil motiv al exilului Ducesei de Galliera a fost nemultumirea regelui Alfonso al XIII-lea fata de refuzul acesteia de a-i raspunde la avansuri. Reputatia Regelui este bine-cunoscuta, insa trebuie mentionat ca el era casatorit din 1906 cu verisoara primara  a principesei Beatrice, Victoria Eugenia de Battenberg, insa casatoria lor a fost una extrem de nefericita.

Oua coapte in cartofi

Am incercat ieri prima reteta inclusa de Principesa Mostenitoare in capitolul dedicat bunicii sale paterne, regina-mama Elena a Romaniei. Este o reteta asociata cu copilaria si pot spune sincer ca si eu m-am bucurat de ea ca un copil. Din propria copilarie imi aduc minte cu drag de noptile reci de iarna cand, aflati in casa bunicilor, am petrecut momente minunate jucand remi si mancand cartofi copti la cuptor, cu unt si nelipsitele pahare cu zeama de varza murata. O cina delicioasa pe care, daca ma gandesc bine, nu am mai repetat-o de atunci… Reteta Reginei-Mama este putin mai rafinata si la fel de gustoasa.

Am inceput prin a spala bine coaja a 2 cartofi albi, mari, pe care i-am dat mai apoi prin unt moale si sare, dupa metoda invatata in State, unde cartofii copti sunt serviti ca si garnitura oarecum traditionala la friptura de vita. Am incalzit cuptorul la temperatura maxima, am invelit cartofii, unsi si sarati, in folie de aluminiu si i-am pus la cuptor timp de o ora. Aici depinde cat de mari sunt cartofii, insa dupa o ora puteti verifica daca sunt patrunsi sau nu. In cazul de fata eu am avut doi cartofi chiar mari, asa ca au trebuit tinuti la cuptor peste o ora si jumatate.

Odata copti, am scos cartofii si i-am lasat sa se raceasca putin, dupa care am taiat fiecare cartof pe orizontala, obtinand ca un fel de capac. Am scobit cartofii avand grija sa nu rup marginile si am amestecat miezul astfel obtinut cu putin unt, smantana, branza razuita, sare si cozile de la o ceapa verde. Am pus putin din acest amestec in fiecare cartof, lasand loc pentru cate un ou. Dupa ce am spart si adaugat ouale, am reintrodus cartofii la cuptor, pana cand ouale erau facute (aproximativ 10 minute). Am servit cartofii copti umpluti cu oua impreuna cu restul de amstec de cartof, samnatana, branza etc. si am decorat cu ceapa verde taiata marunt.

Imi pot imagina de ce copiii ar fi incantati de un astfel de fel de mancare!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 16.

Saptamana 61

Blazonul casei princiare de
Hohenlohe-Langenburg

In postarile mele trecute am vorbit destul de mult despre prima sora a reginei Maria a Romaniei, Victoria Melita (Vezi Saptamanile 10, 38 & 39), datorita relatiei speciale pe care au avut-o de-a lungul vietii. In saptamana aceasta, as vrea sa scriu cate ceva despre a doua sora a sa – Alexandra.

Alexandra Luiza Olga Victoria de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha s-a nascut in Coburg, la Castelul Rosenau, resedinta favorita a mamei sale, in 1878.

Principesa Mostenitoare a Romaniei (Missy)
&
Principesa de Hohenlohe-Langenburg (Sandra)

Cu siguranta nu la fel de frumoasa ca si sora ei mai mare, Alexandra, cunoscuta in familie ca Sandra, a avut insa parte de cea mai fericita casnicie, in comparatie cu celelalte surori ale sale. Drumul catre altar nu a fost lipsit de complicatii, lucru ce apare evident si in corespondenta dintre Maria a Romaniei si mama sa, publicata in Dearest Missy, de catre Diana Mandache.

Sandra avea sa se casatoreasca cu principele Ernest de Hohenlohe-Langenburg, in ciuda parerilor nefavorabile ale bunicii sale, regina Victoria, si ale tatalui sau, Ducele de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha, care considerau varsta miresei prea frageda, iar familia mirelui nu destul de elevata ca si statut. Ducesa de Edinburgh a fost de alta parere, odata ce l-a cunoscut mai bine pe Ernest, si, intr-un final, a acceptat casatoria dintre cei doi.

Prinipele & Principesa de
Hohenlohe-Langenburg

Impotrivirea reginei Victoria fata de aceasta alianta poate fi considerata cel putin ciudata. Este binecunoscut faptul ca e a fost adepta casatoriilor fiicelor sale cu familii mai putin proeminente, cum e cazul principeselor Helena sau Beatrice, atata vreme cat aceste aliante insemnau ca ele vor putea ramane aproape de mama lor. De altfel, principesa Beatrice a ramas ca un fel de secretara a mamei sale pana la moartea acesteia, iar daca Schleswig-Holstein era o dinastie cat de cat respectata, familia de Battenberg, rezultata dintr-o mezalianta, nu poate fi considerata cu nimic mai presus decat casa de Hohenlohe-Langenburg, chiar daca a incheiat niste casatorii stralucite incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

In al doilea rand, Ernest era inrudit cu regina Victoria, fiind nepotul surorii vitrege a acesteia, Feodora. (Mama reginei Victoria fusese prima data casatorita cu Principele de Leiningen, cu care a avut un fiu si o fiica – Carl Frederick & Feodora. A ramas vaduva in anul 1814 si s-a recasatorit in 1818 cu Ducele de Kent cu care a avut o singura fiica, viitoarea regina Victoria a Marii Britanii & Irlandei, nascuta in 1819)

Dupa cum aratam la inceput, mariajul s-a dovedit a fi reusit, iar cuplul princiar a avut 5 copii. Statutul lor social s-a schimbat radical dupa moartea Ducelui Alfred, in anul 1900, cand Ernest a devenit regent in numele noului Duce de Saxa-Coburg-Gotha, Carol Edward, care era minor. Fiiul si mostenitorul Sandrei, principele Gottfried s-a casatorit cu principesa Margarita de Grecia & Danemarca, sora actualului Duce de Edinburgh, sotul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii & Irlandei de Nord.

Sos de mango cu somon la cuptor

Singura reteta trimisa Principesei Mostenitoare de catre principia Maria, sora sa cea mai mica, este una dintre favoritele mele din intreaga carte.

Am inceput prin a curata de coaja si a scoate samburele de la un fruct mango. Exact asa cum arata si Prinicpesa Mostenitoare in Cartea regala de bucate, acesta nu este cel mai facil proces. Am taiat fructul de mango in cuburi si l-am amestecat cu cozile de la o ceapa verde, patrunjel proaspat tocat, o lingurita de marmelada de afine, un usturoi pisat, sare, piper negru si zeama de la o lamaie verde, dupa care l-am introdus la frigider.

Am spalat somonul, l-am asezonat cu sare, piper negru si putina zeama de lamaie verde, dupa care l-am introdus la cuptor, la 260⁰C, pentru 13 minute. Am folosit hartie de copt pentru prima data si a fost o idee excelenta, intrucat pestele s-a desprins perfect de piele.

Am servit filé-ul de somon pe o frunza de salta verde cu sosul de mango desupra si am ornat cu o felie de lamaie verde. Este un fel de mancare extrem de gustos, sanatos si usor/rapid de pregatit. Il recomand, din suflet!

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 68-69.

Saptamana 60

Castelul Balmoral, Scotia

Balmoral este resedinta privata a reginei Elisabeta a II-a in Scotia, locul unde ea isi petrece an dupa an vacanta de vara/toamna. Resedinta oficiala a Reginei din Scotia se afla in capitala Edinburgh, la Holyrood House (vezi  Saptamana 5). La fel ca si in cazul Osborne House (vezi Saptamana 50), Balmoral a fost cumparat de regina Victoria si consortul sau, Albert, si transformat (cladirea originala a fost demolata) pentru a raspunde nevoilor unei familii in crestere.

Regina si printul Albert vizitasera pentru prima oara Scotia la putin timp dupa nunta lor si au ramas impresionati de peisajele zonei. De altfel, pentru tot restul vietii sale, regina Victoria a avut o legatura foarte puternica cu Scotia si o mare admiratie pentru locuitorii sai. In special dupa moartea Printului Consort, Victoria a petrecut perioade lungi la Balmoral (chiar si 4 luni pe an), Windsor si Osborne incercand sa evite, pe cat posibil, Londra si Buckingham Palace, spre disperarea ministrilor sai.

Viitoarea regina a Romaniei (stanga, jos), alaturi de
mama si surorile sale, regina Victoria si fiica sa,
imparateasa Germaniei, la Balmoral

Disperarea nu pare sa fi fost doar a ministrilor, ci si anumiti membri ai familiei sale erau cateodata “speriati” de invitatiile primite pentru a se alatura Reginei la resedinta sa din nord. Chiar si in corespondenta dintre Maria a Romaniei si mama sa, reprodusa in volumul Dearest Missy, aflam despre groaza cu care Ducesa de Edinburgh & Saxa-Coburg-Gotha privea o astfel de calatorie in 1899. Este foarte probabil ca unul dintre motivele care stateau la baza acestei atitudini sa fi fost “celebra” clima scotiana, care, din proprie experienta, nu este cea mai invigoranta, indiferent de sezon.

Regina Victoria la Balmoral,
alaturi de servitorul ei John Brown

Balmoral apare mai putin in scrierile Mariei a Romaniei, spre deosebire de Osborne sau Windsor, desi, copil fiind, a vizitat-o de multe ori pe Regina-Bunica, alaturi de mama si surorile sale, in Scotia. Sunt convins ca, si acest lucru trebuie sa fie adevarat pentru majoritatea nepotilor reginei Victoria, Osborne trebuie sa fi fost un loc mult mai palpitant datorita vremii mai blande si a proximitatii plajei.

Regina Victoria la Balmoral, alaturi de viitorul Edward al VII-lea
si Tarul & Tarina Rusiei, Nicolae al II-lea si
Alexandra, nepoata sa

In ziua de azi, Balmoral este un loc de refugiu pentru Casa de Windsor, un loc in care inclusiv actuala Regina poate sa aiba putina pace si liniste, chiar daca activitatile de zi cu zi nu se opresc, iar Regina primeste cu aceeasi periodicitate cutiile rosii ce contin actele oficiale de stat. Alaturi de Sandrigham House, in Norfolk, initial resedinta Unchiului Bertie, dupa cum il numea Maria a Romaniei pe viitorul Edward al VII-lea (primul fiu si succesorul reginei Victoria), Balmoral este proprietatea privata a suveranei britanice, spre deosebire de Buckingham Palace, Windsor sau Holyrood, care sunt toate resedinte oficiale, apartinand statului.

Elisabeta a II-a in gradinile
Castelului Balmoral, Scotia

Pumpkin flan

Aceasta ultima reteta trimisa de principesa Sofia imi aduce aminte de sarbatoarea de Thanksgiving, celebrata in SUA in fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie. Gustul de dovleac copt este o traditie in cadrul aceastei sarbatori.

Flan este un tip de desert pe care l-am incercat prima data tot in SUA, sub acest nume, fiind nelipsit din meniurile restaurantelor cu specific mexican. In bucataria britanica are un inteles oarecum diferit, iar la noi pot sa zic ca un tip de flan este clasica noastra budinca de zahar ars.

Pentru reteta de pumpkin flan am inceput prin a fierbe dovleacul in apa cu putina sare pana cand a devenit moale. L-am scurs de apa si l-am zdrobit cu furculita.

Separat am batut ouale, zaharul brun cu smantana dulce, scortisoara si nucsoara. Am adaugat acest amestec deasupra dovleacului, am amestecat bine, dupa care am turnat compozitia intr-o tava cu inel (unsa in prealabil cu unt) si am pus-o la cuptor pentru aproximativ trei sferturi de ora.

Sunt total de acord cu Principesa Mostenitoare: este un desert care merge foarte bine in zilele friguroase de iarna. Se poate servi atat rece, cat si cald.

Reteta detaliata se afla in “Cartea regala de bucate”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti 2010, pag. 65.